Viciul ataşamentului

sursa: pinterest.com,Posted by liliana

Unii dintre noi  se agaţă de alţii dintre noi care însă nu deţin niciun suport (emoţional) de care să poţi rămâne prins. Fiindcă ei se pot lipsi de oricine, pentru că ei ştiu că nimeni nu e de neînlocuit. Şi trăiesc liberi.
Îi admir pe cei care savurează clipa alături de cei care sunt, fără să sufere dacă aceasta va fi fost ultima întâlnire. Pentru că eu fac parte din categoria celor care se ataşează profund de mulţi oameni şi adesea, nu tocmai de cei potriviţi. Eu trăiesc prin poveştile pe care le trăiesc cu cei dragi, cu prieteni, cu colegi, cu iubiţi, cu câte un partener de discuţie interesant. Dar nu reuşesc doar să le trăiesc şi să mă bucur, fiindcă, în acelaşi timp, mintea mea regizează mii de alte scenarii din viitor: Dacă nu mai vorbim? Dacă pleacă? Dacă se plictiseşte? Dacă ne pierdem?… Şi mi-e teamă să nu pierd splendoarea prezentului, deşi ştiu… şi ce-i dacă ne pierdem? Vor veni mereu alţi oameni minunaţi şi vom trăi împreună poveşti demne de încrustat pe inimă – şi atât. Deşi ştiu că cei meniţi să rămână vor rămâne, indiferent dacă ne întâlnim des sau nu, indiferent dacă suntem prieteni pe Facebook sau nu.
Şi cel mai dramatic este când ne lipim de o persoană  alunecoasă, rece, indiferentă. O persoană care poate trăi fără noi la fel de bine cât putem noi de rău trăi fără ea. Tragem de relaţii din ataşament, ca un şoarece de bunătatea din cursă. Uneori credem că e necesitate. Sau iubire. Sau destin. Dar e doar dependenţa emoţională, atât de dulce-amară, ca orice viciu. Ne provocăm stările de euforie, ştiind că atunci când ne vom trezi ne vom simţi oricum rău. Dar dăm un minut de fericire alături de cineva pentru ore de suferinţă atunci când pleacă.
Tânjesc după libertatea de a putea veni şi pleca oricând, fără să-mi fie teamă că vreodată nu voi mai şti drumul sau că voi găsi uşa încuiată. Nu este ideal să trăim ca nomazii, nelimitaţi şi cu inima uşoară pentru orice va veni? Să lăsăm timpul şi vitregiile vieţii să ne confirme legăturile, fiindcă numai aşa ne putem bucura, fără să ne mai temem că mâine va pieri totul iar noi ne vom simţi rău.
Mi-am ştiut mereu viciul ataşamentului, dar nu m-am putut vindeca niciodată. Din preaplinul inimii mele i-aş dărui fiecărui om întâlnit şi l-aş păstra. Dar unde? E oare loc şi putere pentru toţi?…  Am trăit mereu cu naivitatea că dragul meu de cineva va asigura poveşti nemuritoare. Şi cu povara vinovăţiei că nu le scriu, că nu îi sun şi vizitez destul de des pe cei de care eu cred că nu ar trebui să mă îndepărtez niciodată. Cel mai probabil, unii dintre ei nu se gândesc deloc la mine iar alţii s-au resemnat – fără dor – cu amintirea mea şi cu faptul de a ne vedea, poate, o dată pe an. Unii, puţinii ştiu că ne aparţinem reciproc, dincolo vorbe sau dovezi.
Dar cel mai adesea, în legăturile serioase care îmi consumă prea multă energie, mă întreb retoric: Unde se termină iubirea şi începe ataşamentul? Cum le deosebim? Cum ne apărăm trăirile autentice de apucăturile schizofrenice ale emoţionalităţii?

“Se spune ca a fi sincer inseamna a nu ascunde nimic celuilalt, a te deschide tot. Este exact, dar criteriul acestei sinceritati il are intotdeauna celalalt, si nu tu.

Esti considerat sincer nu “când nu ascunzi nimic” celuilalt, ci când nu ascunzi ceea ce se asteapta de la tine sa nu ascunzi.

Este poate paradoxal, dar asa e; sinceritatea ta nu se verifica prin tine, ci prin celalalt.

Esti considerat sincer numai când spui ceea ce vrea si ceea ce asteapta altul de la tine sa spui.

Daca ii marturisesti unei prietene ca e frumoasa si inteligenta, in timp ce ea nu e nici una, nici alta, nu esti sincer. Daca ii spui ca e urâta si foarte putin desteapta, esti sincer.

Dar marturiseste-i ca toate acestea n-au absolut nici o importanta, ca altele sunt lucrurile pe care ai dori sa i le spui, ca isi macina timpul intr-un mod stupid, ca traieste o himera, ca viseaza la lucruri care o indeparteaza de adevar si de fericire – atunci sigur nu esti nici sincer, esti nebun.

Este poate ciudat, dar ne temem de o lume “defavorabila”, de un mediu strain, cu care nu putem comunica, fata de care nu putem fi “sinceri”. Pentru a nu fi singuri vrem ca lumea sa fie sincera cu noi.

Doar sinceritatea ne da acea certitudine ca suntem inconjurati de prieteni, de oameni care ne iubesc, ca nu suntem singuri.

De aceea in ceasurile de mare singuratate se fac cele mai multe confesiuni, se deschid sufletele, oamenii se cauta unul pe altul: tocmai pentru a anula acel sentiment al izolarii definitive.

Sinceritatea este si ea, ca atâtea altele, un aspect al instinctului de conservare.

De fapt, sinceritatea participa la acea complicata clasa de sentimente si orgoliu care se numeste prietenie si care, trebuie s-o recunoastem, constituie unul din cele mai serioase motive pentru a iubi viata.

In prietenie se intâmpla acelasi lucru: esti iubit nu pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce vede si crede prietenul tau in tine.

Tu, omul, esti sacrificat intotdeauna. Esti iubit nu pentru tine, ci pentru ceea ce poti da, ceea ce poti justifica, verifica, contrazice sau afirma in sentimentele prietenului.

Si nu te poti plânge, pentru ca si tu faci la fel; toata lumea face la fel.

Ceea ce intristeaza oarecum intr-o prietenie este faptul ca fiecare dintre prieteni sacrifica libertatea celuilalt. Prin “libertate” inteleg suma posibilitatilor lui, vointa lui de a se schimba, de a se modifica, de a se compromite.

Esti iubit pentru ca prietenii s-au obisnuit cu tine sa te vada pe strada, sa te intâlneasca la un anumit local sau pe terenul de sport, s-au obisnuit sa mergi cu ei la cinematograf, in vizita la cunostinte, sa-ti placa in general ceea ce le place si lor, sa gândesti, in general, ceea ce gândesc si ei. Unde esti tu in toate aceste sentimente ale lor?

Esti descompus, distribuit si asimilat dupa vointa sau capriciul lor; iar tu faci la fel. Daca intr-o zi vrei sa faci altceva decât ceea ce se asteapta de la tine sa faci, atunci nu mai esti un bun prieten, atunci incomodezi, obosesti, stânjenesti.

Câteodata esti tolerat; aceasta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tai libertatii tale: toleranta.

Zilele trecute incercam sa vorbesc cu câtiva prieteni despre moarte, iar ei parca mi-ar fi spus: “Draga, fii serios si lasa prostiile la o parte!”. Ei nu intelegeau ca ceea ce le apare lor drept prostii poate insemna pentru mine o problema esentiala.

Si atunci m-am intrebat ce ar spune prietenii mei daca as savârsi un act compromitator, dar cerut urgent de libertatea mea?

Si mi-am dat seama ca n-ar judeca schimbarea din punctul meu de vedere.

Ei n-ar incerca sa treaca o clipa in mine, ca sa-mi inteleaga nebunia. M-ar decreta nebun, m-ar tolera sau m-ar lasa singur. In nici un caz n-ar trece in mine.

Or, dragostea adevarata nu inseamna decât aceasta completa renuntare la individualitatea ta pentru a trece in celalalt.

O prietenie nu se verifica numai prin libertatea pe care i-o acorzi celuilalt.

A ajuta pe un prieten la nevoie, a-l incalzi cu mângâierile tale, a-l inconjura cu “sinceritatile” tale nu inseamna nimic.

Altele sunt adevaratele probe ale prieteniei:

• a nu-i incalca libertatea,
• a nu-l judeca din punctul tau de vedere (care poate fi real si justificabil, dar poate nu corespunde experientei destinului celuilalt),
• a nu-l pretui prin ceea ce iti convine sau te amuza pe tine, ci pentru ceea ce trebuie el sa realizeze ca sa ajunga un om, iar nu un simplu manechin.

Toate acestea insa nu ti le cere nimeni, dupa cum nimeni nu-ti cere adevarata sinceritate, ci numai acea sinceritate pe care o doreste el.

Nu uitati ca intr-o prietenie nu conteaza numai ceea ce ia celalalt.

Fiecare luam mai putin decât ar trebui.

Acesta este marele nostru pacat: ca nu ne e sete de mult, ca ne multumim cu sferturi; de aceea avem fiecare dintre noi atâta spaima de ridicol.

NU NUMAI CA NU DAM CÂT AR TREBUI, DAR SI LUAM CU MULT MAI PUTIN DECÂT NI SE OFERA.”

ASCULTA-TI SUFLETUL...

ASCULTA-TI SUFLETUL...

"Adu-ţi aminte: sufletul creează, mintea reacţionează.

Sufletul ştie în înţelepciunea Lui că experienţa pe care o ai în Acest Moment este o experienţă trimisă ţie de către Dumnezeu, înainte chiar de a deveni conştient de ea. Aceasta este ceea ce se înţelege printr-o experienţă prezentă, trimisă dinainte în dar. Ea este deja pe drum către tine chiar în momentul în care o cauţi, pentru că, exact înainte de a întreba, Eu ţi-am şi răspuns. Fiecare Moment de Acum este un cadou minunat de la Dumnezeu. De aceea prezentul este dar de la Dumnezeu.
Sufletul caută în mod intuitiv circumstanţa perfectă şi situaţia necesară acum pentru a vindeca gândul greşit şi pentru a-ţi aduce experienţa corectă a lui Cine Eşti Tu cu Adevărat.
Este dorinţa sufletului să te aducă înapoi la Dumnezeu - să te aducă acasă al Mine.
Este intenţia sufletului să se cunoască pe el însuşi prin experienţă şi, astfel, să Mă cunoască pe Mine, deoarece sufletul înţe¬lege că Tu şi Eu Una suntem, chiar dacă mintea neagă acest adevăr şi corpul acţionează în conformitate cu această negare.
De aceea, în momente de mari decizii, ieşi din minte şi, în schimb, lasă sufletul să caute.
Sufletul tău înţelege ceea ce mintea nu poate să conceapă.
Dacă-ţi petreci timpul încercând să-ţi dai seama ce este „cel mai bine” pentru tine, alegerile tale vor fi precaute, deciziile tale vor dura la infinit şi călătoria ta va fi lansată pe o mare de nelinişti şi aşteptări.
Dacă nu eşti atent, te vei îneca în aşteptările tale.

Uau! Ăsta chiar că este un răspuns! Dar cum îmi ascult eu sufletul? De unde ştiu ce să aud?

Sufletul îţi vorbeşte prin sentimente. Ascultă-ţi sentimentele.
Urmează-ţi sentimentele. Preţuieşte-ţi sentimentele.

De ce mi se pare că preţuirea sentimentelor este exact ceea ce m-a făcut să intru, de la început, în necaz?

Pentru că ai etichetat evoluţia drept „necaz” şi statul pe loc drept „siguranţă”.
Adevăr îţi spun Eu ţie: sentimentele tale nu te duc niciodată la „necaz”, pentru că sentimentele tale sunt adevărul tău.
Dacă vrei să trăieşti o viaţă în care să nu-ţi urmezi niciodată sentimentele, dar în care fiecare sentiment este filtrat prin maşinăria Minţii tale, dă-i înainte. Ia deciziile, bazându-te pe analizarea situaţiei de către Mintea ta. Dar nu căuta bucurie în astfel de maşina¬ţiuni şi nici preamărire a lui Cine Eşti Tu cu Adevărat.
Aminteşte-ţi: Adevărata preamărire nu trece prin minte.
Dacă-ţi asculţi sufletul, vei şti ce este „cel mai bine” pentru tine, pentru că cel mai bine pentru tine înseamnă ce este adevărat în ceea ce te priveşte.
Când acţionezi luând în considerare numai ce este adevărat în ceea ce te priveşte, îţi vei grăbi înaintarea pe cărare. Când creezi o experienţă bazată pe „adevărul tău de acum”, mai degrabă decât să reacţionezi la o experienţă bazată pe un „adevăr trecut”, produci un „nou tu”.
De ce durează atât de mult să creezi realitatea pe care o alegi? Iată de ce. Pentru că nu ţi-ai trăit adevărul tău.
Cunoaşte adevărul şi adevărul te va elibera.
Dar, o dată ce ai ajuns să-ţi cunoşti adevărul, încetează să te mai răzgândeşti în ceea ce îl priveşte. Mintea ta este cea care încearcă să-şi dea seama ce este „cel mai bine”. Opreşte-o! Ieşi din mintea ta. întoarce-te la simţirile tale!
Aceasta se înţelege prin „a-ţi veni în simţiri”. Înseamnă a te întoarce la ceea ce simţi, nu la ceea ce gândeşti. Gândurile tale sunt pur şi simplu atât - gânduri. Construcţii mentale. Creaţii „inventate” de mintea ta. Dar sentimentele tale — ei, astea sunt reale.
Sentimentele sunt limbajul sufletului. Şi sufletul tău este adevărul tău.
Asta e. Ei, ce zici, ţi se pare că se leagă totul?

Asta înseamnă că trebuie să ne exprimăm sentimentul - oricât de negativ sau distrugător ar fi el?

Sentimentele nu sunt nici negative nici distrugătoare. Ele sunt pur şi simplu adevăruri. Contează doar modul în care exprimi adevărul tău.
Când exprimi adevărul tău cu dragoste, rareori apar rezultate negative şi distrugătoare. Şi când se întâmplă, este, de obicei, pentru că altcineva a ales să trăiască experienţa adevărului tău într-un mod negativ sau distrugător. Într-un astfel de caz, probabil că nu se poate face nimic pentru a evita rezultatul.
Desigur, nu e în regulă să nu reuşeşti să-ţi exprimi adevărul. Cu toate acestea, oamenilor li se întâmplă aşa ceva tot timpul. Sunt atât de îngroziţi ca nu cumva să provoace sau să fie confruntaţi cu neplăceri posibile, încât ascund în totalitate adevărul lor.
Adu-ţi aminte: Aproape că nu este atât de important cât de bine este primit un mesaj, ci cât de bine este el trimis.
Nu poţi să-ţi asumi responsabilitatea pentru cât de bine acceptă celălalt adevărul tău; poţi doar să te asiguri de cât de bine este el co-municat. Şi, prin cât de bine, Eu nu vreau să spun doar cât de clar; vreau să spun, cu cât de multă dragoste, cu cât de multă compasiune, cu cât de multă sensibilitate, cu cât de mult curaj şi cât de complet.
Aici nu este loc pentru jumătăţi de adevăr, pentru „adevăr brutal” ori chiar pentru „adevăr simplu”. Înseamnă adevărul, întregul adevăr şi numai adevărul, aşa să te ajute Dumnezeu.
Partea cu „aşa să te ajute Dumnezeu” este cea care aduce calităţile Dumnezeieşti de dragoste şi compasiune - pentru că Eu te voi ajuta întotdeauna să comunici în felul acesta, dacă Mi-o vei cere.
Da, exprimă ceea ce tu numeşti sentimentele „cele mai negative”, dar nu în mod distructiv.
Faptul că nu reuşeşti să exprimi (adică să împingi în afară) sentimentele negative nu le face să dispară; le ţine în interior. Negativitatea „ţinută în interior” face rău corpului şi împovărează sufletul.

Dar dacă o altă persoană aude fiecare gând negativ pe care tu îl ai în ceea ce o priveşte, acesta ar afecta relaţia, indiferent de cu cât de multă dragoste au fost emise aceste gânduri.

Eu am spus să exprimi (să împingi în afară, să scapi de) sentimentele tale negative - nu am spus cum sau cui.
Nu e nevoie să împărtăşeşti toată negativitatea din tine cu persoana faţă de care o simţi. E nevoie să comunici celuilalt aceste sentimente doar atunci când a nu o face ţi-ar compromite integritatea sau l-ar face pe celălalt să creadă într-un lucru neadevărat.
Negativitatea nu e niciodată un semn al adevărului suprem, chiar dacă pare a fi adevărul tău în acel moment. S-ar putea ca ea să provină dintr-o parte din tine care nu este vindecată. De fapt, întot-deauna de acolo vine.
De aceea este aşa de important să scoatem din noi aceste stări negative, să ne eliberăm de ele. Numai lăsându-le să iasă - plasându-le undeva acolo, în faţa ta - le poţi vedea destul de clar ca să-ţi dai seama dacă crezi cu adevărat în ele.
Cu toţii aţi spus ceva - ceva urât - pentru ca, apoi, să descoperiţi că, după ce aţi rostit acele cuvinte, nu le mai simţiţi ca fiind „adevărate”.
Cu toţii aţi exprimat sentimente — de la fiică la mânie, la furie - ca să descoperiţi că, după ce le-aţi exprimat, ele nu mai arată ceea ce simţiţi cu adevărat.
În acest fel, sentimentele pot fi înşelătoare. Sentimentele sunt limbajul sufletului, dar trebuie să vă asiguraţi că daţi ascultare adevăratelor sentimente şi nu unui model contrafăcut, construit în mintea voastră."

WOLSCH NEALE DONALD CONVERSATII CU DUMNEZEU

Cat de deschisa este inima ta in aceasta clipa?

Cat de deschisa este inima ta in aceasta clipa?

Cat de profund iti doresti un barbat care sa iti implineasca aspiratia catre iubire? Cat de activ ii permiti iubirii tale sa se manifeste prin picioarele, coapsele si gatul tau? Sunt inima si abdomenul tau la fel de deschise in clipa de fata ca si cum ai face dragoste cu un iubit in care ai o incredere deplina? Esti capabila sa sesizezi ce se ascunde in inima tuturor fiintelor vii? Probabil ca nu. Cel mai adesea, inima ta nu se deschide la maxim, iar trupul tau nu debordeaza de placerea iubirii. De aceea, tu atragi catre tine un barbat mai putin prezent decat si-ar dori inima ta.

In adancurile inimii tale, tu iti doresti probabil sa cunosti un barbat care sa fie in totalitate prezent alaturi de tine, ca si cum ar face tot timpul dragoste cu tine, chiar si atunci cand sunteti la masa sau cand va plimbati. Pentru a putea atrage un astfel de barbat si pentru a trezi in el intreaga lui plenitudine, trebuie mai intai sa iti oferi propria plenitudine a iubirii. Prezenta lui constienta si iubirea pe care o emana inima ta merg mana in mana. El uita de tine atunci cand te inchizi, iar tu te inchizi atunci cand uita de tine. El doreste sa te posede atunci cand ai incredere in el, prin adorarea constiintei lui, iar tu te deschizi, oferindu-ti iubirea si abandonandu-te in fata lui, atunci cand simti prezenta lui puternica si faptul ca iti adora inima.

Daca nu te afli la ora actuala intr-o relatie cu un astfel de barbat, constientizeaza ce simti in momentul prezent: esti suficient de deschisa si simti iubirea care se manifesta prin inimile tuturor fiintelor vii? Le simti suferinta si bucuria? Esti capabila sa te deschizi in mod activ, sa receptezi chiar in acest moment forta iubirii in trupul tau si in inima ta, ca si cum l-ai primi pe iubitul tau pana in profunzimile fiintei tale, oferindu-i iubirea ta feminina extrem de vulnerabila si revarsarea totala a energiei tale?

Daca esti capabila sa iti oferi iubirea cea mai profunda a inimii tale, vei atrage cu siguranta catre tine un barbat cu o prezenta constienta profunda, chiar acum. Pe de alta parte, daca daruirea inimii tale este plina de prudenta, iar revarsarea energiei prin trupul tau este redusa la cote minime, nu vei atrage in acest moment decat un barbat a carui prezenta constienta este instabila si a carui inima nu isi doreste sa te cunoasca in profunzime.

Cum te poti deschide in momentul prezent? Incepe prin a respira profund. Umple-ti abdomenul cu forta vitala in timp ce inspiri, apoi expira si elimina cu aceasta ocazie toate tensiunile pe care le-ai acumulat. Inspira si expira profund, cu fiecare particica a trupului tau. Inspira si expira cu picioarele, pana cand simti furnicaturi prin degete, apoi continua la fel cu celelalte parti ale corpului. In acest fel, picioarele tale vor deveni calde, vaginul tau se va relaxa si se va umezi, abdomenul se va rotunji si se va umple de placere, inima ti se va deschide si va incepe sa simta, bratele, palmele si degetele vor deveni niste prelungiri ale inimii tale, gatul ti se va relaxa si se va alungi, fata, buzele si ochii vor incepe sa reflecte aceasta detensionare interioara. Respira profund si relaxeaza-ti intregul trup, de la degetele de la picioare si pana la cap.

In continuare, in timp ce respiri, proiecteaza-te in exterior, incepand din zona inimii. Daca ai un iubit, respira la unison cu el. Simte-i forma, bucuriile, suferintele, inspirand si expirand cu inima ta. Daca ai copii, respira la unison cu ei, in inima ta. Procedeaza la fel si cu prietenii. Deschide-ti inima si las-o sa se puna la unison cu intreaga comunitate din jurul tau, iar apoi cu intreaga lume. Inspira si expira la unison cu oamenii, cu animalele, cu plantele, cu oceanul, cu padurea, ba chiar si cu intunericul noptii, la nivelul inimii tale. Permite-i inimii sa se deschida si sa se puna la unison cu intreaga lume. Simte aspiratia care umple inimile tuturor fiintelor vii.

Simultan, detensioneaza-ti trupul, astfel incat inima ta sa se poata deschide activ (cu ajutorul respiratiei) fata de momentul prezent. Acest moment existaca iubire. Simte pulsatia vietii acestui moment care se manifesta prin tine, care ia forma ta, dar si a tuturor celorlaltor fiinte si lucruri din jurul tau. Momentul prezent este viu si este sinonim cu iubirea, sau cu deschiderea interioara.

Relaxeaza-ti gatul, inima, abdomenul si organele genitale, ca si cum te-ai scufunda intr-un ocean al iubirii, si recepteaza astfel plenitudinea si omniprezenta iubirii. Lasa-ti inima sa fuzioneze cu trupul si deschide-te pentru a trai cu totul acest moment. Pe masura ce vei avansa cu practica, vei invata sa respiri la unison cu iubirea care anima intregul univers si inimile tuturor fiintelor vii. Vei invata sa te dizolvi in aceasta iubire universala si sa te bucuri in fiecare moment de plenitudinea ei, cu intregul tau trup. Reactia ta naturala in fata acestei iubiri va fi sa te deschizi tot mai mult in fata iubirii, oferind-o tu insati, la fel ca o iubita care se daruieste iubitului ei. Este ca si cum Dumnezeu ar face dragoste cu tine, iar tu i te-ai darui intru totul.

Esti capabila sa receptezi extazul divin al acestui moment prezent cu intregul tau trup scaldat in iubire, mergand pana la degetele de la picioare? Iti oferi tu intregul trup ca pe un dar sacru? Iti oferi tu intreaga inima, pentru a fi posedata de intruparea terestra a iubirii? Daca doresti sa atragi catre tine un barbat cu o inima profunda, trezind in el intreaga sa plenitudine a constiintei, va trebui sa iti oferi mai intai propria inima.

Cuvintele modifica ADN-ul"

"Stiinta pura: Cuvintele modifica ADN-ul"

Descoperirea savantilor rusi cu privire la caracterul informational de unda al ADN-ului arata catre o recuperare a spiritualitatii pierdute.

Descoperirile recente in domeniul naturii ADNului au dat peste cap ideea ca omul este fix din punct de vedere genetic. Proiectul „Genomul Uman” a dezvaluit doua lucruri interesante despre genele umane: a) omul are 30.000 de gene (doar cu 300 mai multe decat un soarece); b) numai 10% din ADNul uman este folosit pentru codificarea si reproducerea proteinelor, restul – aproximativ 90% – este cunoscut ca ADN rezidual, pe care savantii l-au considerat a fi deformat si redundant. Insa ramura rusa a Proiectului Genomul Uman, condusa de renumitul dr. Piotr Garjajev, a descoperit capacitati de natura lingvistica si mediumnica in ADNul rezidual, deschizand astfel drumul pentru o re-evaluare a genelor umane in termeni de cuvinte, de genetica undelor si de o gramatica a spiritualitatii.

Modificarile ADN-ului si cuvintele

Conform constatarilor savantilor rusi, codul genetic urmeaza aceleasi reguli care se gasesc si in limbajele umane. Prin modularea anumitor tipare de frecventa sonora pe o raza laser, savantii pot sa influenteze frecventa ADNului si informatia genetica. Aspectul cel mai interesant al descoperirii lor este ca niste cuvinte si fraze simple pot sa functioneze la fel de bine ca niste raze laser. Literalmente, omul isi poate re-programa schita genetica prin intermediul cuvintelor – ceea ce explica de ce afirmatiile si hipnoza pot sa aiba efecte puternice asupra mintii si corpului.

Modificarile ADN-ului si genetica undelor

Aceasta descoperire indica si importanta frecventelor si vibratiilor sonore in originea vietii omenesti, precum si posibilitatea ca creatia sa fi fost generata de unde de constiinta. Efectul de ADN fantoma este un element important al cazului: campul energetic al unei mostre de ADN ramane detectabil pentru lumina laser chiar si atunci cand mostra fizica este indepartata. La un nivel fundamental, omul este energie pura. In genetica undelor, ADNul rezidual functioneaza la nivelul unei infrastructuri complexe de super coduri si de comunicare prin unde, realizata in forma materiala ca si structuri cristaline – holograme dinamice ale genelor, in cristalele lichide ale continuumului cromozomial. Acest model sugereaza ca gena umana este o parte din holograme mai mari (multiversuri) de realitate informationala sub forma de unde. In mod clar, hiper-comunicarea, sub forma sensibilitatii la distanta, a vindecarii la distanta si a telepatiei, face parte din protocolul uman.

Modificarile ADN-ului si gramatica spiritualitatii

Oare este posibil ca structurile lingvistice ale genomului uman sa indice o forma de limbaj universal, o gramatica a spiritualitatii? William A Tiller, in Psychoenergetic Science: A Second Copernican-Scale Revolution [Stiinta psihoenergeticii: O a doua revolutie de dimensiunile revolutiei initiate de Copernicus] (Walnut Creek, CA: Pavior Publishing, 2007) crede ca chiar asa este. Omul, explica el, este compus dintr-un sine corporal al personalitatii si o „infrastructura complexa… in corpuri subtile” care duc la „o performanta umana marita si la capacitati extinse” (89). Scopul vietii este sa construiasca aceasta infrastructura sub forma unei gramatici a spiritualitatii. Michael Cremo, in Human Devolution: a Vedic Alternative to Darwin’s theory [Degenerarea umana: O alternativa vedica la teoria lui Darwin] (Badger, CA: Torchlight Publishing, 2003) sustine ca omul a aparut cu miliarde de ani in urma, in unde de constiinta, dar ca a „degenerat” la un omolog modern, condus de ego, instrainat de constiinta de grup si de spiritualitatea stramosilor sai. Constiinta de grup poate sa produca vindecarea pamantului. Daca vremea poate fi influentata de frecventele Schumann, atunci omul, care este capabil sa rezoneze la aceste frecvente, poate sa genereze, prin intermediul constiintei de grup, modificari care dizolva violenta si restaureaza echilibrul natural al pamantului.

Comunica asertiv

  „Fă ceea ce-ți place atât timp cât nu dăunează nici celorlalți, nici ție însuți”    

Hedoneu

     Asta vrea, de fapt, să spună cuvântul asertivitatea, să facem ceea ce ne place, să spunem ceea ce avem pe suflet dar să avem grijă să nu rănim pe nimeni și mai ales pe noi înșine cu alegerele pe care le face.

     Conceptul de asertivitate se referă la curajul de a spune lucrurilor pe nume într-o manieră de respect față de celălalt.

     Să fii asertiv înseamnă să comunici autentic și eficient, construind în timp real o relație pe termen lung.

     „Lipsa de asertivitate este sursa cea mai importantă de inadecvare socială”    

Rakos

     Încrederea în sine, în forțele proprii, este temelia care te ajută să ieși în lume și să înfrunți toate dificultățiile. Dacă nu ai încredere în ceea ce șimți, în ceea ce ești, în ceea ce crezi, dacă nu ești sigur/ă pe tine, nu vei putea să fii asertiv, să comunici într-un mod asertiv cu ceilalți, iar asta îți va aduce numai dezamăgiri și trăiri nepăcute.

     Odată cu lipsa încrederii în sine vine și dependența de ceilalți, de părerile celorlalți, de sfaturile celorlalți. Te vei obișnui să-i lași pe ceilalți să-ți influiențeze alegerile, trăirile.. iar rezultatele nu te vor mulțumi niciodată căci n-au fost alegerile tale, chiar dacă au fost grăite de gurița ta. Cum să te simți bine dacă tu nu exprimi ce simți cu adevărat în interior? Cum să primești răspunsul dorit de la ceilalți, rezultatele așteptate, dacă tu nu exprimi care-ți sunt cu adevărat gândurile, emoțiile, trăirile?

     Din frică de a nu fi accepat sau plăcut, din teamă de a fi rănit, ascundem anumite stări interioare, în speranța că la un moment dat le vom satisface, fără să le comnunicăm verbal, sau într-un alt mod, știut numai de noi. Doar comunicând asertiv atât cu noi cât și cu ceilalți din jurul nostru ne vom putea satisface nevoile personale.

     Dacă nu ești asertiv cu tine și cu celalti vrei primi doar ce vor ceilalți, și nu ce vrei tu.

     O relație frumoasă de iubire se bazează pe o comunicare asertivă. Cum putem avea o relație cu cineva deacă nu exprimăm ceea ce simțim, ceea ce gândim, ceea ce vrem de la noi și de al el/ea? Cum să știe el/ea ce vrem și ce ne face plăcere să trăim, să simțim, dacă nu-i comunicăm? Cu siguranță nu va reuși să-ți citească gândurile, oricât de experimentat/ă ar fi partenerul/a tău/ta.

     Nu uita: Cere și ți se va da!!

     Spune-i iubitului/ei tău/tale ce gândești, ce-ți place: „Îmi place să mă plimb, să stau în parc pe o bancă să privesc copii cum se joacă. Iubesc marea, răsăritul. Nu gâtesc dacă sunt obosită. Îmi place să mă consulți când sunt de luat decizii ce ne privesc pe amândoi. Nu-mi place să aștept. Iubesc mâncărurile ușoare!”

     Spune-i orice îți trece prin cap, oricât de banal ar suna, supe-i-o. Las-l/-o să ia parte la tot ce ți se întâmplă, la toate planurile tale. Nu te aștepta să se transforme într-un medium.

     „Chiar dacă viața îți oferă, în jocul ei, cărți nefavorabile, depinde de fiecare om să nu dispere și să câștige cu ele cea mai frumoasă partidă”     

Epictet

     Ca să primești trebuie să oferi, fără teamă, fără frică, fără a măsură cât dai și cât primești, fără așteptări. Fii îndrăzneață, pozitivă, încrezătoare... Aruncă-te în brațele lui cu inocență și încredere. Bucură-te de fiecare moment ... nu te gândi la cât va dura, important este să trăiești fiecare sentiment la intensitate maximă...

     Bărbații (nu doar ei, și femeile, de asemenea) vor să știe că femeia care îl iubește este sigură și încrezătoare în capacitățile și abilitățiile sale. 

    Sentimentul încrederii se naște atunci când îl oferi, când te deschizi fără teamă în fața lui, fără teamă de a fi rănită sau părăsită. Bucură-te de relația ta de cuplu atât cât durează... nimic nu este sigur în viață deși uneori ne-ar plăcea să avem siguranță pe anumite lucruri. Dacă mâine se termină se termină, fără regrete, iar dacă se merită, luptă demn pentru iubirea ta, n-o lasa să se pierdă... 

     Bărbații au nevoie de confirmări verbale că ceea ce îți oferă este ceea ce-ți dorești... că ești mulțumită de el... că răspunde aștepărilor tale... dar are nevoie, de asemeni, să te vadă activă, independentă și încrezătoare în capacitățiile tale. 

     Acceptă-l așa cum este sau renunță!! De ce să-l schimbi? Fiecare are dreptul să fie așa cum dorește să fie. Uneori cerem anumite lucrui doar pentru a ne simți noi bine sau pentru a arăta ceva cuiva și mai puțin pentru a face un bine persoanei de lângă noi. Nu ne întrebăm dacă partenerul nostru poate să facă față schimbărilor impuse de noi, dacă poate să nu satisfacă așteptările care le avem față de el. Nu te vei simți mai frumoasă sau mai desteaptă dacă-l vei transforma pe iubitul tău în Brad Pitt, sau oricare altul. E o problemă și îți aparține în totalitate, să stai alături de cineva și să-ți dorești să-l schimbi, în fiecare clipă, începânde de la aspectul fizic până la preferințele culinare. Tu ești cea care are nevoie de schimbări!!

     „Iubirea este dificilă... Iubirea unei ființe umane pentru o alta este poate încercarea cea mai dificilă pentru fiecare dintre noi. Este cea mai înaltă mărturie despre noi înșine, opera supremă pentru care toate celelalte nu sunt decâtpregătiri.”  

Reiner Maria Rilke

     Iubește!

     Bucură-te de fiecare sentiment și experiență plăcută pe care o trăiești!

Aurora Liiceanu - Dreptul la placere

Se repeta mereu, cand vine vorba despre Freud, faptul ca el a spus ceva foarte simplu: in viata exista doua principii, principiul placerii si principiul realitatii. Secretul unei vieti bune, armonioase este sa tii cont de amandoua. Cine traieste doar in principiul placerii, adesea asociat cu viata boema, nu se uita prea mult la bani si la confort, la rutina cotidiana, ci la ceea ce-i place, ceea ce-i face placere. Dar, poate sa aiba surprize. Nu totdeauna placute.

Cine traieste doar in principiul realitatii, cine vrea tot ce-i asigura o liniste suspecta, poate deveni robot, poate deveni sclav salarial si, ceea ce este mai grav, se uita piezis la viata, evitand sa se confrunte cu placerile si bucuriile ei. Nici asa nu este bine, pentru ca timpul trece, frustrarile se aduna si la un moment dat poti dori „sa dansezi, dar nu te mai tin picioarele”.
Daca vorbim despre libertate si decizie, sa-l citez pe Einstein, ca sa sustin cele de mai sus, care scria: „Nu cred in libertatea omului in sens filosofic. Fiecare actioneaza nu numai sub constrangeri exterioare, ci si potrivit necesitatii launtrice”. Ca atare, avem necesitati launtrice care sunt etichetate ca placeri. Altii le numesc nevoi, iar identificarea nevoilor este ceva ce ni se spune ca trebuie facut pentru ca sa ne gestionam cum trebuie viata.
Avem dreptul la placeri, dar uneori acceptam sa facem ceva, inclusiv sa avem un job, care sa nu ne faca placere. Ce facem atunci? Ar trebui sa nu rabdam, sa nu mergem ca la abator, sa nu facem ceva care nu ne bucura si nu ne face placere, ci sa cautam ceva in care neplacerea sa dispara sau cel putin sa fie suportabila, fara a ne devasta viata.
Cineva mi-a spus odata, vorbind despre alegerile pe care le facem in viata, ca la doua alegeri trebuie sa chibzuim mult: unde muncim, ce facem si cu cine coabitam, traim.
Explicatia lui era simpla. El impartea cele 24 de ore in trei: opt ore de dormit, opt ore de munca si opt ore de stat cu cineva, cu o persoana pe care ai ales-o. Desigur, totul este relativ, dar cele trei aspecte ale timpului trait parca conteaza. De ce, mai imi spunea el, sa fii nefericit 16 ore, caci chiar daca dormi bine, tot nu esti constient.
Si, daca l-am citat pe Einstein, mai adaug tot din scrierile lui cat de mult conteaza in viata placerea. El spunea ca imboldul cel mai important pentru munca in viata este placerea de a munci, placerea produsa de rezultatul muncii.
Placerea are o putere psihologica, un prestigiu intern teribil.
Uneori avem noroc. Ne place ce facem. Sa fie oare acest lucru datorat faptului ca stim ceea ce trebuie sa facem, ca facem bine ceva? Se pare ca da. Ceea ce faci bine, faci cu placere. Si nu numai la slujba. Cand o femeie face prajituri minunate si i se spune, este recunoscuta ca buna facatoare de dulciuri, ea le face cu placere. Ii place sa faca prajituri. Invers nu este adevarat. Poti avea placere, dar faci lucrul prost.
Sunt oameni care alearga dupa bani, muncesc inghitind in sec, suporta colegi care nu au nimic comun cu ei, strang din dinti uitandu-se la ceas si timpul liber, in care s-ar simti bine si si-ar putea bifa placeri cunoscute, altadata simtite, i se scurge printre degete ca nisipul de pe plaja cand il iei in pumn. Un interes anume, de regula financiar sau dorinta de a pastra locul de munca, ii fac pe unii sa devina adicti la munca, „workaholici”. Mai sunt unii, intr-o situatie mai nefericita, care si-au uitat placerile, bucuriile cele mai simple, care nu mai simt dorinta de a face altceva. Un principiu psihologic spune ca dorintele se sting daca nu le traiesti, ca ai pierdut dorinta si, culmea, nici macar nu-ti mai dai seama. Acestia sunt numiti „muncitori extremi” (extreme workers) si se considera ca o mutatie s-a produs in capul lor. Oare merita sa-si traiasca viata asa? Oare realizeaza ca le-a murit „organul placerii” prin nefunctionare?
Am spus ca unii oameni ... uita sa traiasca pentru ca muncesc prea mult. Este adevarat, numai ca ei alearga dupa bani. Dar, in aceasta categorie a celor care uita sa traiasca intra si unii oameni care nu alearga dupa bani, ci gasesc un refugiu la munca, care evita sa traiasca, care nu inteleg ceea ce se intreaba unii: noi traim pentru a munci sau muncim pentru a trai? Mai sunt si altii care stau din pasiune toata ziua si muncesc. Pe ei Ortega y Gasset ii numea oameni unidimensionali. Dar, unii le spun acestora cu repros sa nu uite sa si traiasca.
Am cunoscut o tanara de acest fel. Mama ei mi-a spus ca vorbind cu croitoreasa ei la o proba, aceasta - era unguroaica - i-a spus: „ Aduceti aminte la Roxana sa nu uite sa se marite!”
Am cautat sa vad pe net ce scriu oamenii si am vazut ca multi iubesc expresia italieneasca „dolce far niente”, care nu este luata drept lenevie placuta sau trandavie placuta. Unii cred ca sensul de „a trai bucurandu-te de placerile vietii fara a avea griji” este mai degraba acceptat. Distractiv este ca „Dolce far niente” este si nume de pensiune – chiar la noi, la Brasov - , dar si numele unuia dintre cele mai mari yahturi din lume.
Dar, sa revin spunand ca viata are atat de multe tentatii si atat de multe bucurii posibile, incat nu trebuie sa muncim nici cand nu ne place, nici prea mult si nici pentru bani. Un singur motiv pentru acest final: timpul nu ti-l poti cumpara si nici nu sta pe loc.