joi, 3 mai 2012

Misterul relatiei II

Cand se intalnesc doua centre, are loc iubirea. Iar iubirea e un fenomen alchimic – intocmai ca hidrogenul si oxigenul care se intalnesc si ia nastere un lucru nou, apa. Poti avea hidrogen, poti avea oxigen, dar daca ti-e sete acestea doua nu-ti vor fi de niciun folos. Poti avea oricat de mult oxigen, oricat de mult hidrogen, dar setea nu-ti va trece. Cand se intalnesc doua centre ia nastere un lucru nou. Lucrul acela nou e iubirea. Este exact ca apa. Setea multor, multor vieti e potolita. Devii deodata multumit. Acesta este semnul vizibil al iubirii; devii multumit, ca si cum ai fi obtinut totul. Nu mai ai nimic de obtinut acum; ti-ai atins scopul. Alt scop nu mai exista, destinul e implinit. Samanta a devenit floare – a ajuns la inflorirea deplina. Multumirea profunda este semnul vizibil al iubirii. Ori de cate ori cineva iubeste, el se afla intr-o stare de multumire deplina. Iubirea nu poate fi vazuta, dar multumirea, satisfactia profunda care-l inconjoara… fiecare respiratie a sa, fiecare miscare, insasi fiinta sa – multumita. Poate va suprinde sa auziti ca iubirea va face lipsiti de dorinte; dorinta insoteste nemultumirea. Doriti fiindca nu aveti.Doriti fiindca credeti ca daca ati avea un lucru, acela v-ar aduce multumire. Dorinta apare din cauza nemultumirii. Cand exista iubire si doua centre s-au intalnit si s-au dizolvat si s-au contopit, si cand ia nastere o calitate alchimica noua, multumirea isi face aparitia. E ca si cum intreaga existenta s-a oprit – nemiscare. Atunci momentul prezent e singurul moment. Si atunci poti spune: „Ah, prajitura asta e delicioasa”. Nici macar moartea nu inseamna nimic pentru un om care iubeste. Va spun asadar, iubirea va va face lipsiti de dorinte. Fiti netematori, abandonati fricile, fiti deschisi. Permiteti unui centru sa intalneasca centrul din voi. Veti renaste prin asta, o noua calitate a fiintei va fi creata. Calitatea aceasta a fiintei spune: „Acesta este Dumnezeu.” Dumnezeu nu e un argument, el e o implinire, un sentiment al implinirii. Poate ati observat ca atunci cand sunteti nemultumiti vreti sa negati divinitatea. Ori de cate ori sunteti nesatisfacuti, intreaga voastra fiinta vrea sa spuna: „Nu exista nimic dumnezeiesc.” Ateismul nu izvoraste din logica, ci din nemultumirea noastra. Se poate sa vii cu argumente rationale – asta e cu totul altceva. Se poate sa nu spui ca esti ateu fiindca esti nemultumit. Se poate sa spui: „Nu exista Dumnezeu si am dovezi.” Dar nu acesta este adevarul. Daca esti multumit, intreaga ta fiinta spune deodata: „Exista dumnezeire.” Brusc o simti. Intreaga existenta devine divina. Daca iubirea e prezenta, vei avea cu adevarat pentru prima data sentimentul ca existenta e divina si ca totul e o binecuvantare. Dar e mult de lucru ca sa se intample asta. Sunt multe de distrus inainte ca asa ceva sa poata aparea. Trebuie sa distrugi tot ceea ce ridica bariere in interiorul tau. Faceti din iubire o sadhana, o disciplina interioara. Nu-i permiteti sa fie doar un lucru frivol. Nu-i permiteti sa fie doar o ocupatie a mintii. Nu-i permiteti sa fie doar o satisfactie trupeasca. Faceti din ea o cautare interioara si luati-l pe celalalt ca pe un ajutor, ca pe un prieten. Daca ati auzit cate ceva despre tantra, atunci stiti ca tantra spune: daca poti gasi un partener, o prietena sau un prieten, o femeie sau un barbat care este gata sa se indrepte impreuna cu tine catre centrul interior, care e gata sa se indrepte impreuna cu tine catre piscul cel mai inalt al relatiei, atunci relatia aceasta va deveni meditativa. Atunci prin intermediul relatiei acesteia vei ajunge la relatia ultima. Atunci celalalt devine doar o usa. Am sa va explic. Daca iubesti pe cineva, va disparea treptat-treptat mai intai periferia persoanei respective, forma persoanei respective. Vii tot mai mult in contact cu ceea ce este lipsit de forma, cu launtricul. Incetul cu incetul, forma devine vaga si apoi dispare. Iar daca patrundeti mai in adancime, atunci chiar si individul acesta fara forma incepe sa se topeasca si sa dispara. Atunci se deschide ceea ce este dincolo. Atunci individul acela particular a fost doar o usa, o deschidere. Si prin intermediul persoanei iubite afli divinul. Din cauza ca nu putem iubi, avem nevoie de atatea ritualuri religioase. Acestea sunt substitute, si inca unele foarte sarace. E dificil sa fii in contact cu universalul. Acesta e atat de mare, de vast, atat de fara inceput, fara sfarsit – de unde sa incepi? Pe unde sa patrunzi in el? Individul e usa. Indragostiti-va. Si nu transformati relatia intr-o lupta. Faceti din ea o posibilitate ca celalalt sa intre adanc in voi, faceti din ea o invitatie. Permiteti-i celuilalt sa patrunda in voi fara sa-i puneti niciun fel de conditii si brusc celalalt va disparea si acolo va fi Dumnezeu. Daca iubitul sau iubita voastra nu poate deveni dumnezeiesc, dumnezeiasca, atunci nimic din lumea asta nu poate deveni dumnezeiesc. Atunci toata vorbaria voastra religioasa e degeaba. Se poate intampla cu un copil. Se poate intampla cu un animal, cu cainele vostru. Daca puteti fi in relatie profunda cu un caine, se poate intampla – cainele devine divin. Deci nu e nevoie neaparat de un barbat si de o femeie. Legatura dintre ei reprezinta una dintre sursele cele mai profunde ale divinitatii si aveti acces la ea in mod natural, insa se poate intampla in orice alte imprejurari. Elementul cheie este acesta: trebuie sa permiti celuilalt sa patrunda in tine pana in miezul tau cel mai launtric, pana la insasi baza fiintei tale. Dar noi ne amagim mereu. Noi credem ca iubim. Iar daca crezi ca iubesti, atunci nu exista nicio posibilitate ca iubirea sa apara – caci daca aceasta e iubire, atunci totul e inchis. Faceti eforturi proaspete. Incercati sa gasiti in celalalt fiinta adevarata, ascunsa. Nu luati pe nimeni ca fiind de la sine inteles. Fiecare individ este un asa de mare mister, incat daca patrundeti tot mai adanc si mai adanc in el, nu-i gasiti sfarsitul. Dar noi ne plictisim de celalalt – fiindca doar periferia, si mereu periferia… Citeam o povestire… Un barbat era foarte bolnav si a incercat tot felul de „patii”, dar nimic nu s-a dovedit de ajutor. Apoi s-a dus la un hipnotizator si acesta i-a dat o mantra pe care s-o repete in continuu: „Nu sunt bolnav.” Timp de cel putin cincisprezece minute dimineata si cincisprezece minute seara: „Nu sunt bolnav, sunt sanatos.” Si toata ziua, oriunde-si aducea aminte, repeta asta.In cateva zile a inceput sa se simta mai bine. Iar dupa cateva saptamani era complet refacut. Atunci i-a spus sotiei: „E un adevarat miracolt Sa ma duc oare la hipnotizatorul acesta ca sa infaptuiasca inca un miracol?… Fiindca in ultima vreme nu prea am apetit sexual si relatia sexuala aproape ca a incetat. Nu mai simt dorinta.” Sotia s-a bucurat si i-a spus: „Du-te” – fiindca era foarte frustrata. Omul s-a dus la hipnotizator. Cand s-a intors, sotia l-a intrebat: „Ce mantra, ce sugestie ti-a dat acum?” Omul nu i-araspuns. Dar dupa cateva saptamani apetitul sexual a inceputsa-i revina. A reinceput sa simta dorinta. Sotia lui era foarte nedumerita. Insista mereu cu intrebarea, dar barbatul radea si nu-i spunea nimic. Asa ca intr-o zi a incercat – dimineata, pe cand el era in baie si-si facea meditatia, isi rostea mantra timp de cincisprezece minute – a incercat sa traga cu urechea la ce spunea el. Iar el spunea: „Nu e sotia mea, nu e sotia mea, nu e sotia mea.” Noi luam oamenii ca fiind de la sine intelesi. Cineva e sotia ta – relatia s-a incheiat. Cineva e sotul tau – relatia s-a incheiat. Acum aventura nu mai exista. Celalalt a devenit un lucru, un articol de uz curent. Celalalt nu mai e acum un mister in care trebuie sa cauti, celalalt nu mai e nou pentru tine. Tineti minte, totul devine mort odata cu varsta. Periferia e intotdeauna veche, iar centrul e intotdeauna nou. Periferia nu poate ramane noua fiindca ea imbatraneste cu fiecare moment, se invecheste. Centrul e intotdeauna proaspat si tanar. Sufletul vostru nu e nici copil, nici om tanar, nici om batran. Sufletul vostru e pur si simplu etern proaspat. N-are varsta. Puteti experimenta in felul urmator: poate sunteti tineri, poate sunteti batrani, inchideti ochii si aflati. incercati sa simtiti cum e centrul vostru – batran? Tanar? Veti simti ca centrul nu e nici asa, nici asa. El e intotdeauna nou, el nu se invecheste niciodata. De ce? – fiindca centrul nu apartine timpului. In procesul timpului totul imbatraneste. Un om se naste – corpul a inceput deja sa imbatraneasca. Atunci cand spunem ca un copil e in varsta de o saptamana, asta inseamna ca o saptamana de batranete a patruns in copil. Copilul a petrecut deja sapte zile catre moarte, a incheiat sapte zile de cand a inceput sa moara. Se indreapta catre moarte – mai devreme sau mai tarziu va fi mort. Tot ceea ce intra in sfera timpului imbatraneste. Din momentul in care intra in timp deja imbatraneste. Corpurile voastre sunt batrane, periferia voastra e batrana. Nu puteti fi indragostiti vesnic de ea. Dar centrul va e intotdeauna proaspat, el e vesnic tanar. De indata ce sunteti in contact cu el, iubirea e o descoperire de fiecare clipa. Si atunci luna de miere nu se sfarseste niciodata. Daca se sfarseste inseamna ca n-a fost deloc o luna de miere – a fost doar o legatura intre doua cunostinte. Si un ultim lucru pe care sa-l tineti minte: in relatiile de iubire, voi dati intotdeauna vina pe celalalt daca ceva merge rau. Daca ceva nu se intampla asa cum ar trebui, celalalt e responsabil pentru asta. Atitudinea aceasta va distruge orice posibilitate de crestere ulterioara. Retineti ca voi sunteti intotdeauna responsabili pentru ce se intampla si astfel transformati-va. Abandonati acele trasaturi de caracter care va creeaza probleme. Faceti din iubire o transformare de sine. Asa cum se spune in cursurile pentru agentii de vanzari: „Clientul are intotdeauna dreptate.” Eu as vrea sa va spun: in lumea relatiilor si a iubirii, voi gresiti intotdeauna, celalalt are intotdeauna dreptate. Iar iubitii asa si simt de fiecare data. Daca exista iubire intre ei, ei simt intotdeauna ca: e ceva in neregula cu mine daca lucrurile nu decurg asa cum ar trebui. Si amandoi simt acelasi lucrut Atunci cresterea se produce, atunci centrele se deschid, atunci hotarele fuzioneaza. Dar daca crezi ca celalalt greseste, atunci te inchizi si-l faci si pe celalalt sa se inchida. Iar celalalt crede si el ca tu gresesti. Gandurile sunt molipsitoare. Daca crezi ca celalalt greseste, chiar daca n-o spui, chiar daca zambesti si arati ca nu te gandesti ca celalalt ar gresi – celalalt isi da seama din privirea ta, din gesturile tale, din expresia de pe fata ta. Chiar daca esti actor, un mare actor si poti sa-ti pui masca si sa simulezi in gesturi orice vrei, chiar si atunci inconstientul trimite in continuu semnale: „Gresesti.” Si cand spui ca celalalt greseste, celalalt incepe sa creada ca tu gresesti. Relatia se distruge in felul acesta si apoi oamenii se inchid in ei. Daca spui ca cineva greseste, persoana respectiva incepe sa se apere, sa-si ia masuri de precautie. Asta duce la inchidere. Tineti minte intotdeauna: in dragoste tu gresesti mereu. Si atunci se va deschide posibilitatea, iar celalalt va simti si el la fel. Noi dam nastere sentimentului din celalalt. Cand iubitii sunt apropiati, gandurile sar imediat de la unul la altul. Chiar daca nu rostesc nimic, chiar daca tac, ei comunica. Limbajul e pentru cei ce nu se iubesc. Pentru iubiti, tacerea e un limbaj suficient. Fara sa spuna nimic ei continua sa-si vorbeasca. Daca luati iubirea ca pe o sadhana, atunci nu spuneti ca celalalt greseste. Incercati doar sa aflati: undeva in voi ceva trebuie sa fie in neregula – si renuntati la acea neregula din voi. Va fi greu, fiindca va fi impotriva egoului. Va fi greu fiindca va va rani mandria. Va fi greu fiindca asta nu inseamna sa domini, sa posezi. Nu te va face mai puternic, ajutandu-te sa-l posezi pe celalalt. Atitudinea aceasta iti va distruge egoul – de aceea va fi greu. Dar distrugerea egoului e ceea ce se urmareste, acesta e scopul. Din orice directie vreti sa abordati lumea interioara – dinspre iubire, dinspre meditatie, dinspre yoga, dinspre rugaciune – indiferent ce cale alegeti, scopul e acelasi: distrugerea egoului, aruncarea egoului. Prin iubire lucrul acesta poate fi facut cu usurinta. Si intr-un mod atat de firesct Iubirea este religia naturala. Orice altceva are sa devina din ce in ce mai nenatural. Daca nu poti lucra prin intermediul iubirii, iti va fi greu sa lucrezi prin orice altceva. Nu va ganditi prea mult la vietile trecute si nu va ganditi prea mult la viitor. Prezentul e suficient. Nu va ganditi ca relatia vine din trecut – ea vine din trecut, dar nu va ganditi la asta fiindca atunci va veti complica situatia. Simplificati lucrurile. Ea intr-adevar continua – din vietile voastre trecute lucrurile au o continuitate, deci eu nu neg faptul acesta, dar nu va impovarati cu asta. Va continua in viitor, dar nu va ganditi la asta. Prezentul e mai mult decat suficient. Molfaiti prajitura si spuneti: prajitura aceasta e delicioasa. Nu va ganditi la trecut si nu va ganditi la viitor; acestea isi vor purta singure de grija. Nimic nu e discontinuu. Ati fost in relatii in trecut. Ati iubit, ati urat, v-ati facut prieteni si v-ati facut dusmani. Continuitatea aceasta exista mereu, fie ca stiti, fie ca nu, ea e mereu acolo. Dar daca incepeti sa fiti preocupati de ea veti rata momentul prezent. Ganditi asadar ca si cum n-ar exista trecut si ganditi ca si cum n-ar exista viitor. Momentul de fata este singurul care va este dat. Exploatati-l ca si cum momentul acesta ar fi totul. Comportati-va ca si cum momentul de fata e totul si gasiti o modalitate de a va transforma energiile intr-un fenomen al iubirii – exact in momentul de fata. Oamenii vin la mine si vor sa afle despre vietile lor trecute. Au avut vieti in trecut, dar lucrul acesta e irelevant. De unde interesul acesta? Ce-ai sa faci in privinta trecutului? Acum nu se mai poate face nimic. Trecutul e trecut si nu mai poate fi schimbat. Nu te poti intoarce. De aceea natura, in intelepciunea ei, nu-ti permite sa-ti amintesti vietile trecute; altminteri ai innebuni. Se poate sa fii indragostit de o fata. Daca devii deodata constient de faptul ca fata asta ti-a fost mama in viata de dinainte, lucrurile s-ar complica foarte tare. Si-atunci ce e de facut? Si daca fata respectiva ti-a fost mama in viata anterioara, te vei simti vinovat sa faci acum dragoste cu ea. Te vei simti vinovat si daca nu vei face dragoste cu ea, fiindca o iubesti. Iata de ce spun ca natura in intelepciunea ei nu-ti permite niciodata sa-ti amintesti vietile trecute – pana cand ajungi in punctul in care lucrul acesta poate fi permis. Cand devii atat de meditativ incat nimic sa nu te tulbure, atunci se deschid portile si toate vietile tale trecute iti stau inainte. Este un mecanism automat, cu toate ca uneori mecanismul nu functioneaza. Accidental se nasc copii care isi pot aminti, dar viata lor e distrusa. In urma cu cativa ani a fost adusa la mine o fata. Ea isi amintea ultimele doua vieti. Avea numai treisprezece ani la vremea aceea, dar daca te uitai in ochii ei acestia aratau de vreo saptezeci – fiindca ea isi amintea saptezeci de ani, doua vieti trecute. Corpul ii era de treisprezece ani, dar mintea ii era de saptezeci. Nu se putea juca impreuna cu alti copii, caci cum ar putea o femeie de saptezeci de ani sa se joace cu copiii? Vorbea si se comporta ca o femeie in varsta. Si era impovarata, temerile tuturor acelor ani erau in mintea ei. Isi amintea cu atata precizie, incat au putut fi gasite ultimele ei doua familii. Una era in Assam, cealalta in Madhya Pradesh. Cand a luat legatura cu familiile ei vechi, s-a atasat atat de mult de ele incat a aparut o problema: unde va locui acum? Le-am spus parintilor: „Lasati fata cu mine timp de cel putin trei saptamani. Am sa fac un efort s-o ajut sa uite, fiindca viata acestei fete va fi pervertita. Nu se poate indragosti denimeni – e prea batrana.” Batranetea are legatura cu memoria. Daca memoria se intinde pe o durata de saptezeci de ani, atunci te simti de saptezeci. Si parea atat de chinuita – fata, trasaturile, totul trada chin. Parea atat de bolnava in centrul ei – se simtea nefiresc, incomod. Totul parea in neregula. Dar parintilor le facea placere toata aceasta situatie, fiindca incepusera sa vina oameni si ziarele incepusera sa scrie despre asta. Le facea placere situatia. N-au vrut sa ma asculte, iar eu le-am spus: „Fata asta va innebuni.” N-au mai adus-o la mine dupa aceea. Dar dupa sapte ani au venit – fata innebunise. Mi-au spus: „Acum fa ceva” Le-am raspuns: „E imposibil sa mai fac ceva acum. Acum numai moartea ii va mai fi de ajutor.” Voi nu va amintiti din cauza ca v-ar fi greu sa faceti fata situatiei. Chiar si in viata asta faceti atata dezordine – cu amintirea mai multor vieti ati innebuni, pur si simplu. Nu va ganditi la asta. Nici nu are relevanta oricum. Ceea ce este relevant este sa fiti aici si acum si sa lucrati pe calea voastra. Daca o puteti face prin intermediul relatiei, e frumos. Daca n-o puteti face prin intermediul relatiei, atunci faceti-o in singuratate. Acestea sunt cele doua cai. Iubirea inseamna sa lucrezi pe calea relatiei. Iar meditatia: sa lucrezi in singuratatea ta. Iubirea si meditatia – acestea sunt cele doua cai. Simtiti care vi se potriveste. Apoi veniti cu toata energia voastra si mergeti pe calea respectiva. OSHO, Calea mea – calea norilor albi, Editura Mix

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu