Calatoria...

Indiferent dacă face o simplă plimbare din sufragerie în bucătărie sau traversează munţii Nepalului, orice om întrupat într-un corp fizic aici, pe Pământ, este un călător spiritual care trece prin experienţa Pământeană.

Viaţa este într-adevăr o aventură, iar noi avem libertatea de a face această călătorie pe Pământ aşa cum dorim. Noi ne aflăm veşnic în mişcare, dacă nu cu picioarele, atunci cu gura sau cu mintea, care ne împing când într-o direcţie, când într-alta, către noi şi noi experienţe.

Călătoria este destinul nostru, al oamenilor. Înainte de a ne naşte, spiritul nostru se angajează să facă această călătorie terestră.

Deşi călătorim cu toţii prin acest Univers, viteza şi calitatea călătoriei noastre diferă de la un om la altul. Noi ne alegem singuri modalitatea de a călători, la fel cum, atunci când călătorim cu avionul, ne alegem bilete la clasa întâi, la clasa a doua, la clasa a treia sau chiar în picioare.

În ceea ce priveşte călătoria vieţii, destinaţia este întotdeauna aceeaşi: moartea. Şi totuşi, fiecare viaţă este unică, întrucât nu există doi oameni care să ajungă la destinaţie în exact acelaşi mod. Unii îşi planifică un itinerariu aventuros, cu opriri în locuri exotice. Alţii preferă o excursie la pachet şi nu se îndepărtează de restul grupului. Unii îşi asumă riscuri şi se aventurează în ţinuturi necunoscute, explorând locuri fascinante, de o mare frumuseţe şi varietate. Ei fac cunoştinţă cu tot felul de oameni pe care îi cunosc de-a lungul drumului şi îşi fac noi prieteni, care le îmbogăţesc viaţa şi îi ajută să se cunoască mai bine pe ei înşişi. Alţii preferă cărările bătătorite şi experienţele superficiale de la volanul maşinii lor, cu geamurile închise şi cu radioul pornit. Ei resping tot ce este diferit de ei şi privesc lumea din jur prin ferestrele limitate ale temerilor şi ale convingerilor lor negative. Unii optează pentru experienţe bogate, pline de descoperiri şi momente intense. Alţii preferă experienţele plictisitoare, dar sigure, care nu îi scot niciodată din zona lor de confort, dar care nici nu le permit să cunoască marile minuni ale lumii.

Poate că a sosit timpul să reevaluezi viteza şi luciditatea cu care călătoreşti prin viaţă. Acest lucru este foarte simplu. Dacă îţi iubeşti viaţa şi fiecare zi ţi se pare un cadou minunat, oferindu-ţi cele mai inimaginabile oportunităţi, binecuvântări şi legături de suflet, care te fac să te întrebi cât de frumoasă mai poate deveni viaţa ta în continuare şi dacă acest proces va înceta vreodată, înseamnă că deja călătoreşti cu viteza iubirii. Dacă aceasta este situaţia în care te afli, continuă să faci ceea ce faci, întrucât te descurci de minune (de altfel, nu mai trebuie să îţi spun acest lucru, întrucât îl ştii foarte bine).

Pe de altă parte, dacă de-abia te târăşti prin viaţă şi dacă te simţi o victimă, dacă eşti dezamăgit, disperat, cinic, frustrat sau deprimat, poate că a sosit timpul să îţi reconsideri planul de călătorie şi să soliciţi un bilet la o clasă superioară.

A călători cu viteza iubirii înseamnă a fi eliberat de teama care face ravagii pe această planetă, privându-ne de bucuria excursiei noastre.