Tot ce dăruiesc, mie îmi dăruiesc

Tot ce dăruiesc, mie îmi dăruiesc
by M Georgescu

Va invit sa cititi un material despre a darui si a primi, scris de Gerald Jampolsky – psihiatru de copii si de adulti, conferentiar si fondator al Centrului pentru Vindecare si Schimbarea Atitudinii (California). Fragmentul face parte din cartea sa, ”Iubirea inseamna renuntarea la frica”, carte publicata de Editura Adevar Divin. Exemplele care sustin afirmatiile sale si pe care ni le ofera pe parcursul intregii carti, dau cont de faptul ca fricile, indoiala, toate emotiile negative, au la baza credinte limitative bine inradacinate, dar pe care le putem constientiza si transforma in incredere, bucurie si iubire, vindecandu-ne viata.

Lectura placuta!


A dărui înseamnă a primi. Aceasta este legea Iubirii. Datorită acestei legi, ori de câte ori ne dăruim Iubirea altor persoane noi avem de câştigat, şi tot ceea ce dăruim noi primim în egală măsură. Legea Iubirii are la bază principiul abundenţei: Iubirea ne umple în permanenţă la capacitate maximă, revărsându-se în afara noastră. Rezerva noastră de Iubire nu se epuizează niciodată.

Atunci când ne dăruim necondiţionat Iubirea altor persoane, fără să aşteptăm nimic în schimbul ei şi fără să avem aşteptări, Iubirea din interiorul nostru se dilată, se amplifică şi se uneşte cu Iubirea din interiorul altor oameni. În acest fel, dăruind Iubirea dinlăuntrul nostru, ea nu se diminuează în noi, ci dimpotrivă, creşte, şi astfel toată lumea are de câştigat.

Pe de altă parte, legea lumii exterioare afirmă că dacă dăruim ceva, noi avem de pierdut. Altfel spus, dacă dăruim ceva, noi nu mai dispunem de obiectul respectiv, şi deci suferim o pierdere.

Legea lumii exterioare are la bază convingerea în raritate. Ea afirmă că noi nu putem fi niciodată cu adevărat satisfăcuţi, că vom simţi întotdeauna golul interior, oricât de mult am încerca să îl umplem prin căutarea Iubirii şi a păcii în formele lor exterioare pe care le considerăm dezirabile.

Problema este că nimic din lumea exterioară nu ne poate satisface vreodată în totalitate şi pe termen indefinit. Potrivit legii lumii exterioare, noi căutăm în permanenţă, dar nu găsim niciodată. Din acest motiv, noi considerăm adeseori că bunăstarea noastră lăuntrică s-a epuizat şi că ne aflăm în nevoie. În aceste condiţii, noi încercăm să ne împlinim nevoile imaginare folosindu-ne de ceilalţi oameni.

Ori de câte ori ne aşteptăm ca alţi oameni să ne satisfacă dorinţele, iar aceştia ne dezamăgesc (lucru inevitabil), noi experimentăm o stare de tulburare şi de agitaţie interioară. Această tulburare poate lua forma frustrării, a dezamăgirii, a mâniei, depresiei sau bolii. În consecinţă, noi ne simţim prinşi în capcană, limitaţi, respinşi sau atacaţi.

Atunci când ne simţim deprimaţi, neiubiţi şi goi în interior, adevărata soluţie nu o reprezintă găsirea unei persoane care să ne ofere Iubire. Dimpotrivă, singurul lucru care ne poate ajuta într-o asemenea situaţie este Iubirea acordată de noi înşine unei alte persoane, necondiţionat şi fără nici un fel de aşteptări. Oferind această Iubire unei alte persoane, noi ne-o oferim de fapt nouă înşine.

De aceea, persoana căreia i-o oferim nu ne datorează practic nimic în schimbul ei.

Viziunea distorsionată a lumii exterioare afirmă că nu poţi simţi Iubirea dinlăuntrul tău până când nu o primeşti de la altcineva din afară.

Legea Iubirii este însă diferită de cea a lumii exterioare. Ea afirmă că Iubirea este esenţa ta şi că oferind Iubire altor persoane, tu îţi aduci practic aminte cine eşti cu adevărat.

Permite-ţi chiar astăzi să înveţi şi să experimentezi legea Iubirii.

Am greşit crezând că îi pot oferi unei alte persoane altceva decât ceea ce îmi doresc mie însumi. Dacă doresc să experimentez starea de pace interioară, Iubirea şi iertarea, acestea trebuie să fie singurele daruri pe care le dăruiesc celorlalţi oameni.

Oferirea Iubirii şi a iertării altor persoane, în locul atacării lor, nu reprezintă un act de caritate din partea mea, ci singura modalitate prin care pot accepta Iubirea pentru mine însumi.