Modificarea vibratiilor

Pe parcursul unei zile, intampinam multe lucruri care ne secatuiesc de energie si alunga vibratiile pozitive; seful poate e nedrept cu noi, sau poate partenerul nostru sau copiii au o zi mai agitata, avem parte poate de o altercatie, de trafic, zgomot, vesti proaste sau avem provocari pur si simplu care ne mananca energia. Iar atunci cand vibratiile noastre se invart pe o frecventa joasa ,este foarte greu sa ne concentram pe scopurile noastre sau sa ne propunem sa fim fericiti. spirit54 Atunci cand esti pe o vibratie inalta, te simti mai stabil, mai in siguranta, mai creativ, pasionat, increzator, conectat la viata, expresiv si intuitiv. Iar aceasta este o modalitate excelenta de a-ti petrece timpul in aceasta viata. Sunt foarte multe metode prin care iti poti ridica vibratia. Iti voi impartasi zece dintre ele pe care le poti aplica timp de cateva minute pentru a avea rezultate. Pe masura ce te vei familiariza cu ele, vei incepe sa gasesti propriile tale metode. Studiaza-le si incorporeaza- le in rutina ta zilnica. Vei descoperi ca ai mai multa energie si resurse pentru a trai viata plenar. 1. Canta A canta este cea mai rapida si usoara metoda de a-ti creste vibratia. E foarte greu sa te simti trist sau deprimat atuci cand canti. Incearca sa canti un cantec cu versuri. Canta cat te tin plamanii, de parca ai fi intr-un muzical pe Broadway. Daca esti timid, gaseste-ti un loc privat pentru a face asta. E foarte distractiv si sa inventezi cuvinte pentru un cantec mai vechi. Si la fel de amuzant este sa incerci sa faci karaoke. Incearca sa canti chiar atunci esti prea trist ca sa ai chef de cantat. Canta dimineata, cand iti pregatesti copiii pentru gradinita sau pentru scoala sau cand te pregatesti pentru o noua zi de munca si vei vedea ca ziua ta se va imbunatati semnificativ. 2. Fa miscare Cand iti misti corpul, inviti Spiritul Universal in interiorul tau si misti energiile inauntrul tau astfel incat distrugi posibilele blocaje energetice din zona chakrelor. Danseaza! Pune- ti o melodie, si apoi misca-te in ritmul muzicii. Daca nu-ti place sa dansezi, fa exercitii. Fa o plimbare, pe jos sau cu bicicleta, urca scari, ridica greutati. Pune-ti muschii la treaba. Acest lucru te va impamanta si te va reconecta cu corpul tau si cu Pamantul. Aminteste-ti ca esti o fiinta spirituala intr-un corp fizic si ca trebuie sa ai grija de corpul tau pentru ca el sa-ti poata adaposti in siguranta spiritul.Poti sa incerci si Qigog, Tai Chi, sau yoga. Toate incorporeaza meditatia si isi propun sa reconecteze mintea, corpul si spiritul. Miscarea corpului curata sistemul limfatic si elibereaza endorfinele care dau senzatii placute in corp. Miscarea energizeaza. Cand oamenii sunt tristi sau deprimati, nu au tragere de inima spre miscare si prefera statul la televizor sau in pat. Daca esti pe o frecveta negativa, impune-ti sa faci miscare. Plimba-te putin sau danseaza pe melodia preferata. Vei observa o schimbare considerabila a vibratiilor tale. 3. Razi Umorul iti ridica intotdeauna vibratiile. Exista un motiv pentru care s-a spus ca rasul este cel mai bun medicament.Daca te tarasti prin viata si te simti zdrobit, gaseste un motiv de ras. Razi chiar de tine si de situatia ta. Invata sa nu te iei prea in serios. Daca nu poti sa razi de propria ta situatie,atunci gaseste motive de ras in alta parte. Uita-te la o comedie, uita-te la un filmulet amuzant sau citeste o carte de bancuri. Rasul elibereaza endorfine in corp. Foarte rar vezi oamenii deprimati razand. Daca ar rade, in mod sigur ar reusi sa scape de depresie. Cand esti in stare sa razi, chiar daca te afli intr-o situtie de viata mai dificla, acest lucru te va conduce intr-un punct de unde vei putea sa actionezi si vei putea sa scapi de vibratiile joase. Cand a fost ultima data cand ai ras din tot sufletul?Astfel incat sa te doara stomacul sau sa-ti dea lacrimile? Este un sentiment minunat de eliberare, care merita incercat mai des. 4. Mediteaza Meditatia ese o metoda excelenta de a ne reconecta cu mintea si spiritul.E recomandat sa ne asezam intr-o pozitie confortabila, sa punem muzica relaxanta pe fundal, sa aprindem cateva lumanarele parfumate. Apoi sa ne concentram pe respiratie. Sa observam inspiratiile si expiratiile. Sa facem cateva expiratii adanci. Vom observa ca ne vin multe ganduri in minte. E bine sa le lasam sa intre si sa plece.Sa fim constienti de gandurile noastre si apoi sa le dam drumul. Putem sa stam in acesta stare pentru a ne bucura de momentul prezent, sau putem face o meditatie care sa ne separe, prin imaginatia noastra, de ego si sa ne duca in comunicare cu sinele, cu intuitia, cu ghizii nostri spiritual. E recomandat sa facem exercitii zilnice de meditatie, timp de 10 minute. Unora le place sa mediteze dimineata, imediat cum se trezesc, pentru a ramane cu aceasta stare buna pe tot parcursul zilei. Mai exista si varianta meditatiei inainte de a merge la culcare, pentru eliberarea tuturor energiilor negative acumulate pe parcursul zilei. Meditatia poate fi facuta la birou, in timpul pauzei de pranz sau oricand in timpul zilei. 5. Curatare energetica Exista un corp energetic de lumina in interiorul fiecaruia. Pe parcursul unei zile, acest corp energetic se impregneaza cu experientele si energiile altora. Unele din acestea te vor energiza, insa altele te vor seca de energie. Poti insa sa-ti refaci energia, devenind constient de ea si facand cativa pasi pentru a reechilibra energiile. Iata cateva metode de curatare energetic rapida: - Respira adanc de zece ori. - Respiratia adanc indeparteaza tensiunile din corp si oxigeneaza sangele.De asemenea, indeparteaza starile de manie,frica sau depresie.Pe inspiratie e bine sa spunem mantra "inspir iubirea si lumina din Univers.Permit numai iubirii si luminii sa locuiasca in mine."Si apoi pe expiratie:"Indepartez negativitatea si reziduurile ei din corpul meu.Sunt iubire." - Fa o baie fierbinte. Apa are puteri purificatoare, atat fizic cat si energetic. Cand faci baie, e bine a-ti repeta:"Indepartez toate energiile negative din corpul meu.Sunt plin de iubire si lumina de la Sursa Universala." Imagineaza- ti ca apa este lumina alba, care te inconjoara cu dragoste si protectie. - Spune o rugaciune. Cere ca energiile tale a fie purificate.Spune: "Sunt inconjurat de lumina alba a iubirii. Cer sa fiu un vas curat pentru energia provenita de la Sursa Universala, sa impart dragoste si binecuvantari oriunde ma duc." - Echilibreaza- ti chakrele. Chakrele sunt puncte de lumina din corpul tau care conecteaza corpul energetic la corpul fizic. Fiecare chakra reprezinta o arie a vietii tale. Fa o meditatie de purificare a chakrelor, prin care sa-ti imaginezi ca fiecare zona devine curata. 6. Numara-ti binecuvantarile Recunostinta este printre cele mai inalte vibratii din univers. A fi recunoscator iti poate ridica vibratia in cateva secunde. Indiferent de ce se intampla in viata ta, poti gasi ceva pentru care sa fii recunoscator. Chiar atunci cand ti se intampla ceva rau,incearca sa gasesti binecuvantarea din spatele situatiei. Scrie, in fiecare dimineata sau in fiecare seara,zece lucruri pentru care esti recunoscator. Pot fi lucruri simple, de care te bucuri zilnic.Iata cateva exemple: - Sunt recunoscator pentru ca familia ma iubeste si stiu ca pot conta pe dragostea si sprijinul ei in orice situatie. - Sunt recunoscator pentru sanatatea mea. - Sunt recunoscator oamenilor care m-au provocat astazi, pentru ca mi-au dat sansa sa evoluez spiritual. - Sunt recunoscator pentru ca am cel mai calduros si confortabil halat de baie. - Sunt recunoscator pentru sanatatea copiilor mei. - Sunt recunoscator pentru faptul ca am suficienti bani pentru a cumpara produse ecologice. Cand devii constient de toate aceste binecuvantari din viata ta, atunci incepi sa functionezi pe alte frecvente si sa dai in jur mai multa energie pozitiva, aducand in viata ta mai multe binecuvantari. Cand simti ca incepi sa te simti manios,trist, vinovat,plin de temeri,incepe sa-ti numeri binecuvantarile din viata ta.Vei vedea ca situatia nu e atat de rea pe cat pare. 7. Tine un jurnal Scrierea gandurilor te ajuta sa le procesezi mai bine. Sa te exprimi, chiar si pe hartie, poate fi un exercitiu terapeutic.Iti poate da si un etalon aceea ce ai fost si cat de departe ai ajuns la un moment dat.Poti folosi jurnalul si pentru a-ti inregistra binecuvantarile zilnice,dar si pentru a-ti exprima gandurile.Acest lucru te ajuta sa-ti cresti vibratiile,pentru ca in loc sa depozitezi sentimentele negative in corpul tau, poti scapa de ele,incredintandu- le hartiei. In acelasi timp.te poate ajuta sa gasesti solutii si sorteaza gandurile intr-o maniera logica.Iti poti folosi jurnalul pentru a-ti face listele zilnice de sarcini,pentru a descrie experientele de crestere personala care ti s-au intamplat peste zi,sau pentru a-ti nota scopurile.Poti scrie acolo scrisori pentru cei de care esti prea speriat pentru a le vorbi in realitate sau poti scrie cateva randuri pentru cei pe care esti furios si fata de care nu te poti exprima fara sa-ti pierzi cumpatul. Poti scrie orice in jurnalul tau.Este un exercitiu terapeutic,insa e recomandat sa-l pastrezi doar pentru tine,intr-un loc sigur,pentru ati da spatiu de a fi sigur cu tine insuti. 8. Ajuta-i pe ceilalti Este un mod simplu si eficient de ati creste vibratia. Cand cauti pe cineva,acea persoana iti este recunoscatoare. Recunostinta este o vibratie foarte inalta,si cand ajuti pe cineva sa atinga acea stare,se proiecteza si asupra ta aceeasi energie pozitiva. Nu trebuie sa facem gesturi eroice pentru a-i ajuta pe ceilalti. Putem sa dam telefoane rudelor mai invarsta si sa ne interesam de ele.Sa cumparam o cafea pentru cineva care sta alaturi de noi la restaurant.Sa lasam un bacsis mai mare pentru un chelner care pare obosit,sa facem un compliment unui strain,sa donam haine mai vechi unui adapost de copiii.Sa vedem daca putem face zece astfel de actiuni in fiecare zi. Este usor sa facem acest lucru atunci cand avem o stare emotionala buna,insa este si mai important sa ajutam atunci cand suntem tristi si deprimati.Fii o binecuvantare in viata cuiva,doar pentru un moment,si vezi cum iti va creste vibratia. 9. IARTA! Stii ca atunci cand iti mentii starea de furie sau de suparare pe cineva,sistemul tau energetic sufera foarte mult?E ca si cum ai lua o greutate de cateva kg si ai purta-o dupa tine tot timpul.Cand alegi sa ierti,alegi sa renunti la acea greutate.Acest lucru te face sa fii mai usor si iti creste vibratia.Insa e foarte usor de vorbit despre iertare si foarte greu de facut. Mai intai,da-ti seama ca sentimentele de furie pe care le perpetuezi in viata ta iti fac rau tie,nu persoanei care te-a jignit. Daca cineva iti da un cactus cat timp il vei tine in mana? Pana iti va intra tepii sub piele? Pur si simplu da-i drumul ,lasa-l sa cada,leaga-ti ranile,ingrijeste- le si vindeca-te.Daca alegi sa tii cactusul in mana in continuare, nu poti sa invinovatesti pe nimeni altcineva decat pe tine pentru propria ta durere. Invata lectia care decurge din experienta respectiva si mergi mai departe.Cand te simti jignit,tratat nedrept,asuma- ti responsabilitatea si mergi mai departe.Nu fi aspru cu tine,doar realizeaza ce ai facut rau in situatia respectiva si decide cum ar fi mai bine sa te comporti in viitor. Trimite-i iubire celui care ti-a facut rau. Fii empatic. Realizeaza ca persoana repectiva se comporta asa,pentru a-si indeplini si ea nevoia de iubire.Simte compasiune pentru cei care nu au primit iubire in viata si cred ca vor obtine atentie prin comportamente agresive. Poate cel care te-a ranit se simte rau in legatura cu acest lucru,dar nu vrea sa recunoasca. Poate nu a vrut sa te raneasca,dar nu vrea sa-si recunoasca vina. Poate sufera atat de tare incat actul lui a fost un stigat de ajutor. Incerca sa vezi situatia din punctul lui de vedere. Toata lumea greseste. Iarta- te pe tine si pe ceilalti. Ne aflam aici pentru a invata.Nu e nevoie sa porti greutati insuportabile in spate. Nu lasa loc pentru ura si manie in viata ta. Fa loc doar pentru iubire. 10. IUBESTE! Iubirea este cea mai inalta frecventa vibrationala posibila. De aceea ,e bine sa gasim moduri de a iubi si de a ne afla cat de mult posibil pe frecventa iubirii. Trimite iubire altora. Inchide ochii si imagineaza-ti persoana careia vrei sa-i trimiti dragoste. Imagineaza-ti energia cum se misca din inima ta inspre a ei. Poate fi colorata in roz,verde,galben, alb. Imagineaza- ti fluxul de iubire dintre voi. E posibil ca persoana respectiva sa va contacteze mai tarziu sa va spuna ca s-a gandit la voi. Exprima-ti dragostea fata de ceilalti. Stiu ca toti oamenii din viata ta pe care ii iubesti,ca ii iubesti? Cand le-ai spus ultima oara? Si cand le-ai aratat? Printr- o imbratisare, strangere de mana,un zambet? Imparte permanent in jur aceste lucruri,pentru ca ceilalti sa stie permanent ca ii iubesti. Aminteste- ti de conexiunea ta cu Sursa. Nu esti niciodata singur. Sursa Universala este permanent legata de tine si permanent accesibila. Inchide ochii si deschide-ti inima pentru a primi iubirea Universala. Imagineaza-ti o raza de lumina care vine din Univers si intra direct in inima ta. Ea va fi acolo mereu. Nu trebuie sa faci ceva sa o castigi,ea pur si simplu este. Las-o sa-ti spele temerile,vina, rusinea,furia, depresia. Adu-ti aminte ca esti permanent conectat cu Sursa de iubire Universala. Conecteaza-te la aceasta energie atunci cand te simti rau. Iubeste-te pe tine insuti.Acorda-ti timp pe parcursul zilei pentru a-ti oferi iubire Du-te la masaj, imbratiseaza-te singur, zambeste in oglinda si spune-ti:"Te iubesc. Multumesc ca esti aici."Trimite iubire celulelor din corpul tau. Fa o lista cu lucruri pe care iti place sa faci si fa-le cat mai des cu putinta. Nu astepta ca ceilalti sa-ti ofere dragoste. Hraneste- te singur ca sa ii poti hrani pe altii. Acorda-ti timp sa-ti echilibrezi energiile,pentru a avea capacitatea sa imparti dragostea ta cu ceilalti. Incearca aceste metode. Imparte- le cu prietenii si colegii. Creeaza un mediu pozitiv acasa la locul de munca. Totul incepe cu tine. Gandeste- te la cate lucruri poti face daca ai grija de nivelul tau energetic. Si adu-ti aminte, CA ESTI IUBIT INTOTDEAUNA! "Viata insasi este magie, iar daca nu crezi asta, macar incearca sa o traiesti ca pe ceva magic." Albert Einstein

Un minunat terapeut ,Valeriu Popa,ne invata:

Sfaturi de la cel ce a fost marele spirit Valeriu Popa Un minunat terapeut ne invata: Toata viata invatam cate ceva! Important e cat aplicam! Sfaturi de la cel ce a fost marele spirit Valeriu Popa Frica micsoreaza diametrul vaselor de sange, ca urmare a unei varsari excesive de adrenalina in sange. Acest fapt duce la o subalimentare a tuturor organelor, ceea ce cauzeza boli organice, cum ar fi boala coronariana (ischemia), hepatita, impotenta si frigiditatea sexuala, boli de piele, nevroze si psihoze. Cand cineva te jigneste nu te razbuna pe el, nu-l uri si nu te supara pe el intrucat aceasta jignire este un dar de la Dumnezeu. Daca n-o accepti urmeaza ca purificarea sufletului sa se infaptuieasca prin boli si nenorociri, iar daca nu esti pregatit nici pentru aceasta ea vine prin moarte Aceasta forma de purificare ne este data prin intermediul celor apropiati, de aceea in masura in care reusim sa-i iertam, in aceeasi masura sunt posibile schimbari interioare de profunzime. Se cuvine sa iertam nu numai in gand ci si cu sufletul. Cel mai mult ne leaga de trecut supararile neiertate. Iertand un om care ne-a jignit sau ne-a suparat ne putem vindeca de o boala grava. Roaga-te in permanenta ca toti cei din jurul tau sa fie fericiti, sanatosi si intreaga lume sa fie binecuvantata. Aceasta rugaciune va iradia atat de multa iubire catre intreaga lume incat iubirea se va intoarce la tine din belsug. Cum daruiesti asa primesti. Razbunandu-te te faci egal cu adversarul. Iertandu-l te arati superior. Iertand ne eliberam pentru a ne putea inalta. Sa fim constienti ca iertand ii eliberam pe cei care ne-au gresit, deci iertand oferim libertate. Sa alegi calea iertarii, pentru ca numai ea desface rana inclestata in timp. Ca de nu iertati voi, nici Tatal vostru nu va va ierta voua greselile. Dependenta naste frica, indoiala, depresia si supararea. Nu cautati plata, nici lauda si nici o rasplata, orice ati face. Savarsind ceva bun noi pretindem imediat recompensa. Aceste dorinte aduc ca rezultat suferinta. Cu cat veti intensifica dorintele omenesti cu atat va creste nivelul de agresivitate si se va intari programul de autodistrugere. Orice dorinta cand se agata de tine devine stapanul tau. Cand esti manios, mania devine stapanul tau, te acapareaza complect. Astfel mania ta, in aceasta stare, va face lucruri pe care mai tarziu le vei regreta. Dependenta naste agresivitatea. Iar agresivitatea produce boala. Boala purifica sufletul omului si ii fortifica sistemul imunitar. Dependenta de dorinte, frica, depresia si supararea atrag gelozia. Cu cat este mai puternica dependenta de persoana iubita, cu atat mai numeroase sunt pretentiile noastre fata de ea. Cearta, mania, nerabdarea emit in tacere o mare forta destructiva. Numai prin iubire poate seca izvorul rautatilor Sa nu vorbiti despre nenorocirile traitepentru ca ele pot prelungi durata lor. Cand nu vorbim cuiva despre problemele noastre noi ne indepartam de ele. indepartarea de ele este primul pas pentru depasirea acestora. Esential este cand vorbiti despre problemele si emotiile dvs. sa nu cautati mila sau compatimiri. tantarii si furnicile apar cand este prezenta trufia. Cand tantarul va inteapa este o umilinta pentru dvs. El este de mii de ori mai mic decat dvs. si reuseste sa va intepe simtitor. in aceasta situatie daca nu va enervati trufia descreste. Deci tantarii ne pot ajuta la ameliorarea destinului si micsorarea trufiei.. Daca aveti o mare suparare sau tristete incercati sa nu aduceti sentimente acasa. Iesiti in strada- cu deosebire in locurile inverzite – si plimbati-va. Nu faceti din casa dvs. o groapa de gunoi energetic. Daca locuiti de cativa ani si a-ti saturat spatiul cu regrete, suparari si spaime, amintiti-va momentele in care v-ati certat si suparat, asezati-va in acel loc, iertati, anulati agresivitatea fata de iubire, rugati-va. Daca vorbim la telefonul mobil in primele 30 de secunde energia organismului blocheaza influentele negative, ulterior incepe sa cedeze lent. O convorbire telefonica ce dureaza mai mult de un minut se poate rasfrange negativ asupra sanatatii. De altfel, oricat ar parea de straniu, cel mai puternic patimeste nu zona capului, ci zona sistemului genito-urinar. Dupa o convorbire de trei minute are loc deformarea campului in zona capului, in zona sternului (adica are loc slabirea sistemului imunitar) si, de asemenea, in zona primei chakre. O convorbire telefonica care depaseste un minut este de nedorit. Mancatul este un serviciu divin si, ca atare, nu trebuie sa se desfasoare intr-o atmosfera apasatoare. Mancarea ne poate da energii superioare daca este binecuvantata de Dumnezeu si este gatita cu devotament spiritual. Cea mai buna mancare, cel mai sanatos meniu natural, se transforma in otrava in corpul dvs. Daca atmosfera in care gatiti (gandurile si sentimentele) si mancati este tensionata. Munca nu trebuie sa ne omoare, ci sa ne dezvolte. inseamna ca supraincarcarile nu trebuie sa fie permanente si in fiecare ocupatie sa gasim placerea. Daca nu exista placere, orice activitate se poate transforma intr-o suprasolicitare si va dauna sanatatii. Daca un om fura si insealape altii o viata intreaga, el va fi pedepsit sa suporte si pagubele pe care le-a facut altora. in concluzie, cel care a facut bine va recolta binele, iar cel care a facut un rau fizic sau spiritual va recolta raul fizic sau spiritual. Atasamentul inseamna alipirea sufletului de ceva sau cineva (parinti, persoana iubita, copii, profesie, obiecte, daruri etc). Atasamentul fata de cele pamantesti produce un urias rau lucrului de care ne atasam, in acelas timp sufera si cel ce se ataseaza. Daca omul se ataseaza sufleteste de: hrana, placeri sexuale, casa, avere, bani etc. sufletul lui este cuprins de lacomie, de ura si frustare. in aceasta situatie el trebuie sa piarda toate bunurile pentru a-si purifica sufletul. Omul stie foarte bine ca nu va lua nimic cu sine in mormant. Cu cat suntem mai atasati de stabilitate cu atat mai greu suportam schimbarile vremii si suntem mai bolnaviciosi. Atasamentul fata de dorinte duce la destramarea relatiilor familiare si a acelora din afara familiei. In dragostea omeneascatrebuie intotdeauna sa existe o detasare de omul iubit. Cu cat aveti mai multe pretentii, iritari si nemultumiri fata de omul apropiat cu atat mai mult creste dependenta de el. Dependenta de valorile umane ne va omori incetul cu incetul si spiritul si sufletul. Cand casatoriaeste bazata numai pe sentimente sexuale, ea nu poate fi indelungata. Cand sentimentele slabesc intervine inselarea, iar casnicia se destrama. Familiile care sunt intemeiate in primul rand pe prietenie si respect sunt fericite si dureaza mult. Un sot trebuie sa evite sa o transforme pe sotie intr-o copie fidela a sa. Fiecare om are personalitatea lui proprie si astfel de tentative sunt impotriva firii, ducand in timp la destramarea cuplului. Nu-l considerati pe celalalt ca fiind un obiect destinat sa va serveasca, ci ca pe o fiinta divina, cu individualitate si cerinte proprii. Casatoriatrebuie studiata intai cu ochiul, apoi cu microscopul si in sfarsit cu telescopul. Cu cat ne concentram launtric asupra vietii imbatranim si ne despartim repede de viata. Gelozia de regula provoaca scaderea vederii, auzului, scleroza in placi, traumatismele capului, diabet, inflamatii articulare. Daca gelozia este grevata de trufie, atunci este de doua ori mai periculoasa. Femeia geloasa si suparacioasa ataca in plan subtil partenerul sau. in aceasta situatie sotul fie se va imbolnavi in permanenta, fie va deveni alcoolic, fie va divorta. Daca sunteti gelos si va amplificati sentimentele agresive de profunzime, atunci puteti avea probleme cu orice animal, veti putea avea si alergie si boli contactate de la ele. De asemenea, veti putea deveni obiectul agresiunii din partea animalelor. Este mai bine sa plangeti decat sa urati.Daca n-ati reusit sa va invingeti pe dvs. insiva, agresiunea se acumuleaza in mod inevitabil. Atunci cand plingeti agresiunea aparuta se distruge. Dragostea are o mare putere de vindecare fizica, mentala, emotionala si spirituala. Placerea de a barfi, minti si rani alti oameni provoaca efecte karmice devastatoare pentru sufletul care critica. El se condamna singur sa traiasca in inchisoarea nelinistii interioare. Adevarata cauza a narcomaniei si alcoolismului este un nivel scazut de iubire. Aceasta apare din cauza unor puternice frustari, a reprimarii dragostei fata de oameni. Omul trebuie sa inceteze sa mai poarte suparare pe lumea din jur, sa intre in armonie cu ea. Gandirea noastra dispune de cea mai puternica forta creatoare din intregul univers. Gandul este cel care aduce pacea si linistea in sufletul nostru. Gandul este cel care atrage binele sau raul in existenta noastra. Toate gandurile emise plutesc in aer ca niste mine amenintatoare pentru a lovi pe cel ce le-a produs. O gandire sau o actiune negativa este resimtita dureros de mii de organisme. De aceea exista o lege a naturii si a stiintei conform careia raul pricinuit altora ne face rau si noua insine. De aceea straduinta de a ierta dusmanii si de a indrepta spre ei numai ganduri de pace si iubire constituie un act protector pentru noi. Potrivit legii bumerangului, tot ceea ce emitem in atmosfera, din punct de vedere vibratoriu: ganduri, vorbe, dorinte, fapte, sentimente etc. se intorc la noi producand efecte perturbatoare in campul nostru energetic. De aceea nimeni nu poate face rau altuia fara sa plateasca. De aceea oricand aveti ganduri negative despre o persoana sa va rugati in permanenta pentru sanatatea ei. Cand ne gandim la cineva se creeaza instantaneu o punte energetica intre noi si omul la care ne gandim. De aceea, orice gand rau reprezinta un atac energetic care aduce un prejudiciu omului respectiv. Astfel ne atacam si ne omoram unul pe altul in mod inconstient, de multe ori fara sa ne dam seama de acest lucru. Orice expresie dura, afirmata pe un ton categoric poate provoca un rau atat siesi cat si unui alt om. Imaginatia are puterea de a crea realitatea. Campul parintilor incepe sa distruga campul copilului si acesta se va naste bolnavicios, fricos, obsedat. Suparareaeste una din cele mai raspandite incalcari ale legilor universului,care poate determina diferite neplaceri in viata, atat a celui pe care te superi, cat si in propria ta viata. Supararea copilului pe parintii sai, a parintilor pe copii creiaza ruperea si deformarea celor mai fine structuri energetice, cu consecinte din cele mai grave. Femeia trebuie sa fie linistita si rabdatoare si nu trebuie sa se supere sau sa traiasca sentimente negative. Ea trebuie sa accepte cu seninatate realitatea, asa cum este si sa nu admita parerile de rau in legatura cu trecutul sau sa grabeasca viitorul. Egoismul, cruzimea inchid canalele energetice de legatura cu Dumnezeu si omul respectiv nu mai primeste energia necesara intretinerii vietii. in aceasta situatie el este nevoit sa ia energia de la alti oameni, devenind vampir energetic. Acest lucru distruge sistemul de protectie al corpului. Egoismul si interesul personal ne izoleaza de restul oamenilor si acest simt al separarii ii face pe oameni insensibili la nevoile altora. O persoana egoista manifesta un atasament excesiv pentru ea insasi, este o plaga sociala. Egoistii au foarte putini prieteni. Cateva cunostinte si relatii superficiale le umplu viata. Contactele cu ceilalti sunt limitate. Prin felul de a gandi se inchid in lumea lor stramta. Prin gandurile voastre puteti sa schimbati un egoist facandu-l generos. Sa se emita spre el numai vibratii de generozitate si bunavionta. Dispretul fata de noi si profunda nemultumire fata de sineconstituie o agresiune fata de Dumnezeu. Dispretul si blamarea omoara inainte de toate iubirea fata de un alt om. Orice ticalosie ar comite un om impotriva noastra noi nu avem dreptul sa respingem iubirea fata de el. Barbatul care dispretuieste femeia se degradeaza spiritual, incepe sa sufere de diferite boli si imbatraneste mai repede ca de obicei. Trebuie sa va schimbati atitudinea fata de femei si fata de situatiile legate de ele. Trufia si dispretul fata de oameni genereaza lipsa dorintei de a trai, sentimentul pierderii sensului vietii. Ura este o forta care te leaga de persoana pe care o urasti.Ancorarea de intelepciune da nastere dispretului. Acesta incepe de la cap. De aceea se blocheza biocampul in regiunea capului.. in curand dispretul se intoarce impotriva propriei persoane. De aceea, se deterioreaza campul in jurul rinichilor si apare distrugerea acestora. Nimeni nu poate strange bani daca-i dispretuieste. Zgarcenia si economia aduc boala si dezastre.

Osho: Într-o lume plinã de iubire, terapia nu ar fi necesarã deloc

Omul simte nevoia sã fie dorit. Aceasta este una din principalele nevoi ale fiinţei umane. Dacã nu se simte iubit, omul începe sã moarã. Dacã simte cã viaţa sa nu conteazã pentru nimeni, ea îşi pierde semnificaţia chiar pentru el însuşi. De aceea, iubirea este cea mai mare terapie posibilã. Lumea are nevoie de terapie tocmai pentru cã îi lipseşte iubirea. Într-o lume plinã de iubire, terapia nu ar fi necesarã deloc; iubirea ar fi mai mult decât suficientã. Îmbrãţişarea nu este altceva decât un gest de iubire, de cãldurã, de atenţie. Simpla senzaţie de cãldurã provenitã de la cealaltã persoanã poate vindeca multe boli, inclusiv rãceala şi egoul. Ea este suficientã pentru a te transforma din nou într-un copil. La ora actualã, psihologii au înţeles cã dacã nu este îmbrãţişat şi sãrutat suficient de mult, copilul nu poate creşte normal. Lui îi lipseşte un anumit tip de hranã. Sufletul are nevoie de hranã, la fel ca şi trupul. Îi poţi îndeplini copilului toate nevoile fizice, dar dacã nu îl îmbrãţişezi niciodatã, el nu va creşte normal. Psihicul lui nu se va dezvolta. Se va simţi tot timpul trist, neglijat, ignorat, neiubit. A fost hrãnit fizic, dar nu şi afectiv. Cercetãtorii au remarcat faptul cã dacã nu este îmbrãţişat, copilul scade în dimensiuni şi poate chiar muri, chiar dacã îi este asiguratã hrana fizicã. Corpul este îngrijit, dar sufletului îi lipseşte iubirea. El se izoleazã, devine rupt de existenţa-mamã. Iubirea asigurã aceastã punte, ea este rãdãcina noastrã. Aşa cum respiraţia este esenţialã pentru corpul fizic – dacã încetãm sã mai respirãm, corpul moare –, iubirea reprezintã respiraţia interioarã a sufletului. Acesta trãieşte prin iubire. Luciditatea, inteligenţa şi autoanaliza nu sunt suficiente. Poţi sã cunoşti toate terapiile din lume, poţi deveni un expert, dar dacã nu cunoşti arta iubirii nu vei rãmâne decât la suprafaţa activitãţii terapeutice. Din 100 de cazuri, 90 de oameni bolnavi suferã în primul rând pentru cã nu au avut parte de iubire. De aceea, dacã terapeutul simte o grijã deosebitã faţã de pacientul sãu, hrãnindu-l cu iubire şi împlinindu-i aceastã nevoie, starea acestuia din urmã se poate schimba în mod miraculos. Dincolo de orice îndoialã, iubirea este cel mai terapeutic fenomen care existã. Sigmund Freud se temea foarte tare de ea. Îmbrãţişarea nici nu intra în discuţie, dar el prefera chiar sã nu dea ochii cu pacientul, temându-se sã nu simtã o stare de simpatie faţã de acesta dupã ce i-a ascultat toate plângerile şi coşmarurile interioare. Se temea sã nu înceapã sã plângã, sã nu i se umezeascã ochii, sau – Doamne fereşte! – sã nu simtã chiar nevoia de a-l lua de mânã pe pacient. Se temea atât de tare de relaţia de iubire dintre terapeut şi pacient încât a inventat canapeaua psihanalistului. Pacientul trebuia sã stea întins pe spate, iar psihanalistul stãtea pe un scaun în spatele sãu, astfel încât sã nu fie nevoit sã dea ochii cu el. Reţineţi însã: iubirea nu poate creşte decât faţã în faţã. Animalele nu pot simţi acest lucru, cãci ele nu ştiu sã facã dragoste decât pe la spate; de aceea, între ele nu se poate stabili un sentiment de prietenie, o relaţie adevãratã. O datã actul sexual terminat, fiecare pleacã în treaba sa, separat, fãrã un mulţumesc sau un la revedere! Animalele nu au reuşit sã îşi creeze familii, relaţii de prietenie, o societate, pentru simplul motiv cã atunci când fac dragoste nu se privesc în ochi, nu stau faţã în faţã. Ca şi cum actul lor amoros ar fi un act mecanic. El nu conţine nici un element uman. Omul şi-a creat un întreg univers al relaţiilor pentru simplul motiv cã este singurul animal care face dragoste faţã în faţã. Ochii partenerilor comunicã între ei, expresiile lor faciale devin un limbaj subtil. În acest fel, intimitatea creşte, bazându-se pe împãrtãşirea emoţiilor, atât de intense în asemenea momente (bucurie, extaz, strãlucirea specificã orgasmului). Omul are nevoie de intimitate; aceasta este o nevoie esenţialã. De aceea, este mai bine sã faceţi dragoste pe luminã, nu în întuneric – cel puţin într-o luminã mai slabã, cum ar fi cea a unei lumânãri. Actul amoros în întuneric exprimã încã latura noastrã animalã, dorinţa de a evita faţa celuilalt. Sigmund Freud se temea foarte tare de iubire; de fapt, se temea de propria sa iubire reprimatã. Se temea sã nu se implice. Dorea sã rãmânã în afarã, nu sã se implice în sufletul pacientului sãu, sã fie doar un observator ştiinţific, detaşat, rece, la distanţã. El a creat psihanaliza ca şi cum aceasta ar fi o ştiinţã. În realitate, nu este o ştiinţã şi nu va fi niciodatã! Este o artã, fiind mult mai apropiatã de iubire decât de logicã. Un psihanalist adevãrat nu se teme sã pãtrundã adânc în sufletul pacientului sãu; dimpotrivã, el este dornic sã îşi asume acest risc. Într-adevãr, apele sunt tulburi acolo, te poţi îneca cu uşurinţã – la urma urmei, eşti şi tu un om! Cine ştie peste ce necazuri poţi da, dar trebuie sã-ţi asumi acest risc. De aceea îl iubesc atât de mult pe Wilhelm Reich. Acest om a transformat întreaga psihanalizã prin implicarea sa. El a renunţat la detaşarea omului de ştiinţã. De aceea, eu îl consider un revoluţionar mult mai mare decât Sigmund Freud. Sigmund Freud a rãmas un tradiţionalist, speriat de propriile sale reprimãri. Dacã nu vã temeţi de propriile voastre reprimãri, le puteţi fi de mare ajutor semenilor voştri. Dacã nu vã temeţi de propriul vostru subconştient, dacã v-aţi rezolvat cât de cât problemele personale, vã puteţi implica în lumea interioarã a pacientului, devenind mai degrabã un participant la aceasta, nu un simplu observator detaşat. Eu înţeleg teama lui Sigmund Freud, cãci şi psihanaliştii au problemele lor, uneori mai mari decât cele ale pacienţilor lor. De aceea, doresc sã fac o afirmaţie cât de poate de categoricã: dacã omul nu este pe deplin trezit, un iluminat, el nu poate fi un terapeut adevãrat. Numai un Buddha poate fi un terapeut autentic, cãci el nu mai are probleme personale de rezolvat. El poate fuziona pe deplin cu pacientul sãu. De fapt, pentru el pacientul nici nu reprezintã un pacient. Aceasta este diferenţa care existã între relaţia dintre un pacient şi terapeutul sãu şi cea care existã între un discipol şi maestrul sãu. Discipolul nu este un pacient, el este copilul iubit al maestrului. Maestrul nu este doar un observator; el devine un participant. Cei doi şi-au pierdut entitãţile separate şi au devenit una. Aceastã unitate este întregul secret. Îmbrãţişarea este doar un gest care aminteşte de unitate, dar chiar şi acest gest este de mare folos. De aceea, ai dreptate. Mã întrebi: „De ce este îmbrãţişarea un instrument terapeutic atât de eficient?“ Da, este, şi este doar un gest. Dacã este extrem de autentic – dacã la el participã inclusiv inima – el devine un instrument magic, un fel de miracol care poate transforma instantaneu întreaga situaţie. Nu se pot spune prea multe despre acest gest, dar unul din lucrurile pe care trebuie sã le înţelegeţi este urmãtorul: ideea cã un copil moare, iar în om se naşte adolescentul; cã adolescentul moare, iar în el se naşte adultul tânãr; cã şi acesta moare, iar în om se naşte adultul matur, şi aşa maideparte – este greşitã. Copilul nu moare niciodatã – nici o etapã nu moare. Copilul rãmâne de-a pururi, înconjurat de alte experienţe, de adolescenţã, apoi de tinereţe, de maturitate şi de bãtrâneţe, dar nu moare. Omul este la fel ca o ceapã, alcãtuit din mai multe straturi succesive. Dacã decojeşti ceapa, vei descoperi în curând foile fragede din interior. Cu cât te apropii mai mult de miez, cu atât mai fragede devin ele. Acelaşi lucru este valabil şi în ceea ce priveşte omul: dacã pãtrunzi adânc în interiorul lui vei descoperi întotdeauna copilul inocent, iar contactul cu acesta este inevitabil un gest terapeutic. Îmbrãţişarea permite un asemenea contact. Dacã îmbrãţişezi un om cu cãldurã, cu iubire, dacã îmbrãţişarea ta nu reprezintã un simplu gest golit de semnificaţie, ci unul autentic, dacã inima ta participã la el, intri imediat în contact cu copilul inocent din el. Revenirea acestuia la suprafaţã reprezintã un act cu o imensã valoare terapeuticã, întrucât inocenţa copilului este vindecãtoare în sine. Ea nu a fost coruptã. Ai atins astfel miezul pur al persoanei în care corupţia nu a pãtruns niciodatã, iar acest lucru este suficient pentru a declanşa procesul de vindecare. Copiii sunt atât de puri, atât de plini de vitalitate, debordeazã de atâta energie. Regãsirea acestei energii este suficientã pentru a-l vindeca pe om. Important este sã scoţi acest copil la luminã, iar îmbrãţişarea este una din modalitãţile cele mai eficiente. Autoanaliza este o cale mentalã; îmbrãţişarea este calea inimii. Mintea este cauza tuturor bolilor, în timp ce inima este sursa oricãrei vindecãri.

Schimbarea nivelului de perceptie

Schimbarea nivelului de perceptie Uneori, este tot ce avem nevoie sa facem. Oricat de grea ar fi situatia in care ne aflam, oricat de tulburati am fi, oricare ar fi drama sau povestea in care suntem prinsi. Schimbarea nivelului de la care percepem o anumita situatie poate sa ne lumineze sufletul, exact asa cum un intrerupator ne lumineaza camera. A fi capabili sa privim lucrurile de pe un taram mai inalt al perceptiei ne poate ajuta sa gasim solutii la problemele noastre, sa rezolvam conflicte, sa vindecam boli si sa experimentam starea de unitate cu intreaga creatie. Privim in jurul nostru si vedem diferite probleme. Conform vechii paradigme, credem ca legile si regulile religioase ne vor ajuta sa facem o schimbare. Laika, samanii din America de Sud nu isi traiesc viata conform regulilor si ideilor. Daca vor sa schimbe lumea in care traiesc, nu inventeaza legi noi sau teorii noi, ci aleg sa schimbe perspectiva prin care percep problema. Schimbandu-si perceptia, transforma provocarea intr-o oportunitate. Ei invata sa experimenteze evenimentele intr-un asemenea mod incat nu mai iau nimic la modul personal. Lucrurile nu ti se intampla tie, ele se intampla pur si simplu. Nu ploua ca sa te ude pe tine; pur si simplu ploua. Cand iti schimbi perceptia asupra evenimentelor pe care le experimentezi, schimbi modul in care aceste situatii traiesc in tine. Nu mai esti cauza si efectul a nimic, ci doar simti o usurare enorma pentru ca lumea este exact asa cum ar trebui sa fie si nu are nevoie de tine pentru a o repara. In Vest, tindem sa asociem perceptia noastra cu multiplele stari de constientizare cu care suntem familiari. De exemplu, suntem intr-un anumit modul de constientizare cand ne trezim, in altul cand suntem in reverie, in altul cand suntem furiosi, etc. In fiecare din ele, o anumita parte a creierului este activa, asa ca ne referim la ele ca la stari de constientizare care sunt produse ale mintii. Nivelele de perceptie, pe de alta parte, exista independent de minte. Exista patru nivele de perceptie prin care samanii Laika percep lumea: lumea fizica (corpul nostru) taramul gandurilor si al ideilor (mintea) taramul mitului (sufletul) lumea spiritului (energia) Aceste niveluri de perceptie sunt asociate cu cele patru corpuri energetice, care constituie campul energetic uman. Ele sunt asezate unul in altul, asemenea papusilor rusesti-corpul fizic la interior, corpul mental invaluie si informeaza stratul fizic, sufletul invaluie mentalul si fizicul, iar corpul spiritual, cel de la exterior, le informeaza si le organizeaza pe toate, ca un tipar. Problemele cu care ne confruntam in viata nu pot fi rezolvate la nivelul la care au fost create. Vom putea rezolva aceste probleme doar la un nivel superior celui la care au fost create. Laika asociaza fiecare nivel de perceptie cu un animal care reprezinta puterile si abilitatile pe care cineva trebuie sa le dobandeasca, pentru a influenta realitatea din acel taram. 1. Corpul si perceptia fizica: nivelul sarpelui Acesta e un nivel foarte material al perceptiei, unde totul este palpabil, solid, greu de schimbat, unde realitatea este unu la suta spirit si 99 la suta, materie. Sarpele este o fiinta care nu are ganduri sau emotii si care functioneaza din instinct pur. In acest taram fizic, totul este exact asa cum pare sa fie : piatra e o piatra, o amenintare e o amenintare, o masa e o masa. Cand vedem problemele numai prin ochii sarpelui, incercam sa gasim solutii fizice. Acesta este nivelul la care, daca simtim ca ne apuca o durere de cap, o numim migrena si luam medicamente. La acest nivel, ne bazam intotdeauna pe simturile instinctuale si nu reflectam mai profund asupra problemelor noastre. Operam din acea parte a creierului pe care o avem in comun cu soparlele si dinozaurii : creierul reptilian – suntem constienti de corpurile noastre fizice, dar nu avem cunostinta de sinele noastre mentale, creatoare si spirituale. 2. Mintea si perceptia emotionala: nivelul jaguarului In acest stadiu, mintea interpreteaza realitatea noastra. La acest nivel, suntem constienti ca experientele ne sunt influentate de gandurile noastre si ca, in lumea fizica, nu totul este neaparat ceea ce pare sa fie. Acest taram al credintelor, al ideilor si ale emotiilor este asociat cu jaguarul. Acest tip poate transforma rapid situatiile, facand ca ele sa fie vazute intr-o lumina noua, iar acest animal este arhetipul schimbarii bruste. Jaguarul isi localizeaza prada si se napusteste asupra ei. Instinctele jaguarului sunt diferite de cele ale sarpelui, care nu e interesat decat de supravietuire si de autoconservare. Jaguarii sunt curiosi si iscoditori. Perceptia de tip jaguar este asociata cu creierul de mamifer, acela al emotiei si sentimentelor adanci de dragoste, de intimitate, de familie, de grija si compasiune. Dar este si creierul agresiunii. La acest nivel, daca ne doare capul, suntem constienti de durerea noastra si ne gandim daca am consumat ceva care ar fi putut-o cauza – cum ar fi ciocolata sau vinul rosu. Analizam daca migrena este simptomul vreunui alt tip de suferinta: poate ne asumam prea multe responsabilitati decat putem duce iar corpul nostru ne raspunde, creand o durere de cap. Suntem capabili sa percepem mult mai multe despre situatie, decat am face-o la stadiul sarpelui; prin urmare, putem sa ne gandim la mult mai multe solutii. 3. Sufletul si perceptia sacra: nivelul pasarii colibri Acesta este taramul mitului, unde sufletul se poate exprimenta pe sine. Desi minuscula, pasarea colibri reuseste sa zboare mii de kilometri in migratia ei anuala din Canada pana in Brazilia. Nu isi pierde niciodata dorinta de a merge mai departe si nu se intreaba niciodata daca are destula mancare sau putere pentru aceasta calatorie. De la nivelul pasarii colibri, noi ne percepem toate experientele, ca fiind parte dintr-o calatorie legendara.Starea de perceptie a pasarii colibri este asociata cu neocortexul, cea mai recenta adaugire la creierul uman, responsabil de capacitatea noastra de a vizualiza si de a crea. La acest nivel, lucrurile sunt ceea ce sunt ele cu adevarat: expresia sacrului. La acest nivel, daca avem o migrena, ne intrebam: “Ce semn imi transmite acest lucru?”,“Spre ce fel de vindecare ma cheama acest lucru?” Intelegem ca boala e un semnal de avertizare care ne spune ca se petrece ceva care are nevoie de atentia noastra. Aici, vindecam durerea de cap vindecand sufletul. Vedem cai care ne vor duce inapoi la sanatate si pornim intr-o calatorie de vindecare. 4. Perceptia spirituala: nivelul vulturului. La nivelul vulturului, realitatea este nouazeci si noua la suta constiinta si unu la suta materie. Exista putina forma sau substanta iar limbajul este energia. Creierul asociat cu acest nivel este cortexul prefrontal, pe care unii neurologi il numesc “creierul lui Dumnezeu.” La acest nivel nu mai exista o persoana saraca care primeste o paine si o persoana bogata, care i-o intinde – nu mai exista decat Dumnezeu hranind alt Dumnezeu. Nu ne mai percepem ca deconectati de planeta sau de alti oameni, incetam sa mai percepem o separare intre noi si mediul nostru. La acest nivel, nu exista timp, astfel incat putem sa schimbam lucrurile inainte ca ele sa inceapa sa existe. La nivelul sarpelui, incercam sa schimbam lucrurile prin forta; la nivelul jaguarului, le schimbam prin vointa; la nivelul pasarii colibri, le schimbam prin vizualizare; iar la nivelul vulturului, le schimbam prin visare. E bine sa ne aducem aminte intotdeauna ca nu putem schimba o problema de la nivelul la care am creat-o, si sa incercam sa ne ridicam permanent cu un nivel mai sus!

Soaptele inimii

“Trebuie să coborâm de la creier în inimă. În inimă stă viaţa şi tocmai acolo trebuie să căutăm să trăim. Lucrul principal este să stai cu mintea în inimă în faţa lui Dumnezeu. Cu inteligenţa ta vei cunoaşte multe lucruri despre Dumnezeu, dar cu inima ta vei ajunge la Dumnezeu .” Teofan Zăvorâtul De ceva vreme încoace, am găsit cel mai bun culcuș de adormit spiritele. Locuim în creierul nostru. Un loc rece, abstract, îndepărtat de ceea ce ne face să fim umani. Ne-am lăsat înstrăinați treptat de înțelepciunea inimii. Am cultivat distanțe între noi. Ne grăbim să ajungem la birou. Nu avem timp să auzim cum ne mai călăuzește inima. Și cui îi pasă de ce spune inima? Cui îi pasă ce-am făcut cu ea? Am pornit cu pași grăbiți spre drumul înstrăinării de sine. Nu știm cum să experimentăm emoțiile. Prin subînțelegere, învățăm să le trecem sub tăcere, să le opunem rezistență, să le judecăm. Creierul, mintea, rațiunea, par uneori a fi soluția perfectă. Undeva, pe axa timpului a început să se stingă dorința noastră de a deveni mai buni. Cândva, am închis ochii în fața frumuseții lumii înconjurătoare. Am început să urâm liniștea, să ne integrăm în haos și confuzie, să ducem vieți reci, raționale, indiferente, lipsite de emoții și satisfacții spirituale. Am permis răutăților și sentimentelor negative să facă parte din eul nostru zilnic. Am îngăduit dorinței de înavuțire să aibă întâietate în fața oamenilor. Refuzăm treptat, treptat să auzim iubirea, să vedem fericirea, să simțim starea de bine, să ne lăsăm toropiți de o ploaie de vară, să ne entuziasmăm de un copac în floare, să ne strângem cu nebunie în brațe, să privim cu plăcere un răsărit de soare. Și vă întreb acum, ce-am făcut cu inima? Cu emoțiile noastre? Cu sentimentele? Când ne-am pierdut inimile și am lăsat creierul să conducă? Când am devenit imuni unii față de alții? Când ne-am imunizat față de noi înșine închizându-ne inimile? Mai vrea cineva să le regăsească? Mai crede cineva dacă inimă nu e, nimic nu e? Să răspundeți sincer, ca de la inimă la inimă! Viața care e trăită cu capul e o viață mecanică. Cu capul poți câștiga multe, dar nu vei trăi multe. Poți avea un standard de viață mai bun, dar nu vei mai avea viață. Viața este a inimii. Viața poate crește numai în inimă. Viața, dragostea, spiritul cresc numai în solul inimii. Tot ce este frumos, tot ce este cu adevărat valoros, tot ce este plin de înțeles, important, vine din inimă. Inima are memorie. Are capacitatea de a-și aminti. Inima are abilitatea de a anticipa anumite evenimente. Cum altfel am putea explica de ce inima unei persoane aflate în moarte cerebrală continuă să bată? Cum am putea explica precognițiile? Cum am putea explica altfel schimbările de gust, dorințe, emoții și chiar schimbările de personalitate în cazul persoanelor care au suferit transplanturi de inimă? Aceleași studii realizate de cercetătorii Institutului HearthMath demonstrează că emoțiile și starea de sănătate a inimii se află într-o legătură strânsă. Emoțiile negative afectează negativ inima, crescând riscul dezvoltării unei boli a inimii. Când o persoană experimentează sentimente de mânie, frustrare, nemulțumire sau este stresată, corpul eliberează un hormon ce slăbește sistemul imunitar al organismului și comprimă vasele de sânge, influențând negativ și tensiunea arterială. Inima are capacități vindecătoare și autovindecătoare. Inima poate crea armonie și ordine într-un haos. Inima deține capacitatea de a intensifica inteligența și intuiția. Putem să ne folosim de inimi pentru a crea raiul pe pământ. Inima poate reduce stresul, anxietatea și mânia. S-a demonstrat că emoțiile negative atrag după sine un ritm al inimii neregulat, haotic, în timp ce emoțiile pozitive determină ritmuri ordonate, uniforme, armonioase. Inima poate lăsa loc limpezimii emoționale și poate consolida creativitatea. Inteligența inimii este cea care alimentează inteligența emoțională. Miracolele se întâmplă tot timpul pentru că miracolele sunt realizate de inimă. Inima este comuniunea directă cu sufletul uman. “Valorezi atât cât valorează inima ta!”. Papa Ioan Paul al II-lea Mai multe informatii la: http://filedelumina.ro/2012/05/13/soaptele-inimii/#ixzz1uvGRNE4G

Ce doreste Viata de la Tine? Avem un scop in viata? Eu cred ca da; mai mult decat atat, sunt sigura ca el reprezinta conditia necesara pentru a fi cu adevarat fericiti. Fara un scop, viata noastra este lipsita de semnificatie iar deciziile pe care le luam sunt lipsite de pasiune. Intrucat alegerile noastre nu sunt ancorate la o structura stabila, ele vor avea o existenta scurta si, uneori, efecte extreme, generatoare de dezamagire, tristete si teama. Toate acestea caracterizeaza o stare de dezordine si haos. Pe de alta parte, oamenii care sunt conectati la lucrarea vietii lor sunt usor de recunoscut. Ochii le stralucesc pentru ca exista ceva care ii lumineaza dinlauntru; vietile lor sunt pline de entuziasm si dense in semnificatie. Mustesc de energie pentru ca exista ceva care ii hraneste din interiorul fiintei, astfel incat sa nu depinda de altii pentru a-si gasi fericirea si pacea sufleteasca. Radiaza seninatate si sunt foarte greu de tulburat. Conexiunea cu lucrarea vietii lor le da putere si increderea necesara pentru a depasi perioadele dificile si a se bucura pe deplin de cele bune. Ei vad totul in lumina lucrarii pe care o au de implinit, astfel incat le e foarte usor sa discearna ce e bun pentru ei si ce nu e. Oamenii fara un scop in viata se simt sovaielnici si goi. Nu am auzit niciodata pe nimeni spunand: „E grozav ca nu stiu cine sunt si ce caut eu aici pe pamant.” Intalnesc multi oameni care nu sunt conectati la scopul lor real in viata, oameni care nu au nici cea mai mica idee in ce directie ar trebui sa se indrepte, fie ca este vorba de cariera, relatii sau munca creativa. Pentru acesti oameni, viata este asemeni unui joc de puzzle cu o multime de piese lipsa. Ratacesc in intuneric, fara sa inteleaga nimic din ce se intampla. Nu i-am auzit niciodata spunand: „E grozav ca nu stiu cine sunt si ce caut aici pe pamant” Nu stiu pe nimeni care sa fie foarte fericit pentru ca se culca, se scoala, mananca, munceste si castiga bani, fara sa aiba habar de ce face toate aceste lucruri. Pana cand omul nu se conecteaza la scopul lui real in viata si nu incepe sa-si modeleze viata potrivit acelui scop, se va simti sovaielnic si gol. A dori sa stim de ce suntem aici si ce semnificatie are existenta noastra este esential pentru a evolua mental si spiritual. Daca nu stii care este scopul tau in viata, cum vei putea atrage ceea ce este bun si folositor pentru calea ta? O viata lipsita de directie poate avea efecte extrem de distructive si asupra relatiilor, pentru ca asemenea oameni ii atrag pe altii in propria deriva, fara intentie si fara ca macar sa-si dea seama. Personal cred ca acesta este motivul celor mai multor divorturi. Nelinistea cronica si frustrarea care merg mana in mana cu neintelegerea scopului vietii genereaza tensiuni foarte puternice in relatiile cu alti oameni. Cu ceva timp in urma, in timp ce-mi plimbam cainele, am intalnit un barbat cam de aceeasi varsta cu mine. Avea si el un caine si s-a nimerit sa facem cativa pasi pe alee ca si cum am fi fost impreuna. Cu toate ca nu aveam de gand sa pornesc o conversatie si ma pregateam sa prind momentul potrivit ca sa ma indepartez de el, m-am pomenit ca-mi facea confesiuni. Mi-a spus ca i se facuse rau la serviciu cu o saptamana in urma, avusese palpitatii si tensiune mare. Seful lui il sfatuise sa stea acasa pana se facea bine, iar doctorul il diagnosticase cu un inceput de epuizare. Omul a inceput deodata sa planga. „ Imi cer scuze”, a spus el, „se pare ca de o saptamana nu sunt in stare sa fac altceva decat sa plang.” Apoi mi-a povestit ca era seful departamentului financiar al unei mari firme de colectare a deseurilor, la care lucrase inca de cand era tanar, fara sa se intrebe niciodata daca munca lui si viata lui i se potriveau cu adevarat. „Nu m-am simtit niciodata nefericit, dar ce-i drept, nici fericit nu m-am simtit. Mi-am facut treaba. Apoi m-am trezit ca am doi copii cu sotia mea si ca nu mai e momentul sa ma gandesc la ce mi-ar fi placut cu adevarat in viata. Nu mai e timp de asa ceva.” Spunand aceasta, a inceput din nou sa planga. Se simtea foarte vinovat fata de familia lui. „Am o nevasta grozava, pe care o iubesc foarte mult. Mi-a fost intotdeauna alaturi si e o mama foarte buna. Dar am fost atat de cufundat in mine, atat de ocupat sa-mi gasesc linistea interioara si ceva spre care sa ma indrept, incat nu mi-a mai ramas nimic pentru ea, nu i-am putut arata niciodata dragostea pe care i-o port.” Poate ca si tu ai facut intotdeauna ceea ce ai crezut ca se astepta de la tine. Poate ca ai incercat sa traiesti impacat cu munca si relatiile tale. Poate ca nici tu nu ai urmarit un anume scop in viata, ci doar ai avut sentimentul vag ca nu ai facut niciodata ce ti-ai dorit, ca nu ai avut niciodata curajul sa pornesti in intampinarea a ceea ce-ti place, ori macar sa ajungi sa te cunosti. Poate ca deja nu mai poti face alegeri care sa-ti aduca fericirea, ori sa-ti dea sentimentul ca esti viu cu adevarat. Dar inconstientul tau stie cu exactitate de ce esti aici. El te poate ajuta sa faci alegeri prin care sa-ti exprimi plenar contributia unica la scopul vietii. Secretul este sa ai ochi si urechi pentru mesajele lui. Inconstientul iti vorbeste prin vise, intuitii si prin dorintele tale cele mai profunde; el ti se reveleaza prin capacitati, talente si motivele ascunse ale actiunilor tale. Daca nu-l auzi, el va continua sa-ti atraga atentia in diverse moduri, fie in soapta, fie strigand la tine, pana cand vei catadicsi sa-l asculti si sa intelegi ceea ce-ti spune. Mesajele lui pot lua forma nelinistii, a sentimentului instrainarii, a lipsei de energie sau chiar pe cea mai dura a problemelor de sanatate. Caroline Myss scrie despre acest lucru in cartea sa Secret Contracts (Contracte secrete): Lipsa intelegerii de sine si a scopului in viata este ea insasi o problema de sanatate, intr-un anume sens, pentru ca genereaza stres emotional sub forma depresiei, fricii si a oboselii. Acumularea acestor forme de stres la nivelul corpului fizic creeaza boala. Nu doar mintea doreste sa cunoasca lucrarea vietii tale, ci aceasta cunoastere este extrem de importanta si pentru corpul si spiritul tau… Cu cat ne indepartam de scopul nostru in viata, cu atat mai frustrati ne vom simti, mai obositi si mai dizarmoniosi energetic. Cunoasterea telului pe care il avem de atins ne confera capacitatea de-a ne folosi la maxim energia. Iar atunci cand detinem secretul unei utilizari optime a energiei, putem sa ne exprimam plenar potentialul. Necunoasterea telului personal va reduce pe zi ce trece starea de bine in toate domeniile vietii, fie ca suntem constienti de acest lucru, fie ca nu. Cel mai mare rau care se produce este acela ca neurmand nicio directie, nu ne putem conecta la puterea creatoare din interiorul fiintei si, prin urmare, universul nu ne poate ajuta. Pentru a face ca legile creatiei sa lucreze pentru noi este esential sa ne cunoastem scopul. Am vorbit in capitolele anterioare ale acestei carti despre crearea si atragerea a ceea ce ne dorim in viata, dar daca nu stim in ce directie ne indreptam, cum am putea sa cream si sa atragem ceea ce este potrivit caii noastre? Cum putem sa distingem intre diferitele experiente si evenimente care se petrec pe cele care ne sunt benefice si constituie cea mai potrivita alegere pentru noi? Puterea care se elibereaza inlauntrul fiintei prin cunoasterea scopului in viata se manifesta si prin intuitiile creatoare si increderea in faptul ca aparentele coincidente, pozitive sau negative, care apar in calea noastra, nu sunt niciodata intamplatoare, cum am fi tentati sa credem, ci ele reprezinta pasi importanti pe care sufletul nostru ii urmeaza, si care ne ofera nenumarate oportunitati de crestere si transformare. Cand iti cunosti scopul in viata, intelegi ca lucrurile care ti se petrec nu sunt intamplatoare, ci ele fac parte din agenda subtila a sufletului tau. Cred cu sinceritate ca exista un „scenariu” cu care venim pe lume, in care sunt descrise in amanunt telurile de atins in aceasta viata. In acelasi timp, sunt convinsa ca fiecare persoana are libertatea sa decida daca doreste sa urmeze sau nu acest scenariu. Daca vrei sa crezi ca tu nu ai un scop in viata, este la latitudinea ta. Dupa parerea mea, nu trebuie sa ai un scop pentru a trai, dar daca vrei sa participi in mod creator la viata ta, atunci, evident, ai nevoie de un asemenea scop. Ai nevoie de ceva asupra caruia sa te focalizezi si spre care sa-ti directionezi energia. La urma urmei, scopul determina directia. Sa luam spre exemplu sportivii: nu am auzit niciodata pe un ciclist de performanta spunand: „Pai, ma urc pe bicicleta si vad eu ce se mai intampla.” Nu, el ori ea se prezinta la antrenament cu un anume scop in minte: sa se califice pentru o competitie, sa realizeze un record personal mai bun, sa fie numarul unu in lume in sportul respectiv. Multor oameni le place sa urmareasca intrecerile sportive, motiv pentru care televiziunile dedica nenumarate ore acestui tip de emisiuni si se fac atatia bani din aceasta. Sunt convinsa ca ceea ce le place telespectatorilor sa vada la sportivi este tocmai acest tip de comportament: oameni care au scopuri clare si lupta cu hotarare, ridicandu-se din propria cenusa, pentru a le atinge. Aproape oricine este inspirat, sau cel putin este intrigat, de comportamentul cuiva care crede intr-un tel cu atata tarie incat poate sa piarda fiind sigur ca va castiga in final, pur si simplu pentru ca isi cunoaste foarte bine scopul. Am dat un exemplu din domeniul sportului, dar scopul nostru in viata nu este intotdeauna legat de aspectele exterioare. Cand vorbesc despre scopul real, nu ma refer la slujbe, bani sau relatii, ci, asa cum spune Caroline Myss, la „legatura cu puterea noastra spirituala profunda”. A-ti gasi scopul in viata nu inseamna strict a face schimbari, mici sau mari, in structurile institutionalizate ale vietii tale. Daca ai un prieten care face continuu asemenea schimbari, observa ca el cauta sa-si inabuse in acest fel neastamparul si sa-si gaseasca pacea interioara. O casa noua intr-o alta tara, o noua iubire, o slujba noua, careia i se dedica o vreme cu totul – sunt lucruri care inseamna ceva pentru el doar pana cand nelinistea si golul interior il napadesc din nou si trebuie sa ia totul de la capat. Asemenea oameni cauta in locul gresit cauza nelinistii lor si nu fac altceva decat sa-si adanceasca si mai mult indoiala cu privire la rostul lor in viata. Sarcina pe care o ai de indeplinit in viata este ceva ce aduci cu tine in lume; nu trebuie decat sa-ti amintesti acest lucru. Nimeni in afara de tine nu poate sa determine scopul tau in viata. Aflarea unui mod de a exprima la cel mai profund nivel cine esti cu adevarat este mai mult un proces de amintire a scopului tau decat de descoperire efectiva a lui. A fi conectati la scopul vietii inseamna sa acceptam ca tot ceea ce facem raspunde unei necesitati cu mult mai profunde decat putem noi intelege. Scopul vietii este ceva ce aducem cu noi in lume, pe care nu trebuie decat sa ni-l amintim. Amintirea lui se realizeaza prin cautarea activa si curajoasa a menirii noastre in aceasta viata. Stiu ca suna mai misterios decat este, dar de obicei, un semn ca am reusit sa ne armonizam cu scopul pentru care ne-am nascut este sentimentul ca ne urmam calea reala. Nu e om care in timpul vietii sale sa nu rataceasca macar o data calea, uneori chiar pentru a se convinge pe el insusi ca este in stare sa-si abandoneze sarcina si sa urmeze o cale mai usoara, care i se pare ca-i va aduce mai multa satisfactie. Dar ignorarea scopului vietii nu va conduce pe nimeni spre mai multa satisfactie; dimpotriva, viata poate deveni in acel caz chiar mai dificila si, oricum, pe termen lung, nu-l va scuti de obligatia de a-si indeplini in cele din urma sarcina pentru care s-a nascut. Asa cum spunea Sarvepali Radhakrishna, daca te ratacesti si nu ajungi la destinatie, nu-i nicio problema, natura nu se grabeste; intr-o buna zi va gasi un mod de a te forta sa implinesti scopul secret al existentei tale. AnneMarie Postma, ”Un secret mai profund. Ce doreste viata de la tine” – Editura MIX M Georgescu

Misterul relatiei II

Cand se intalnesc doua centre, are loc iubirea. Iar iubirea e un fenomen alchimic – intocmai ca hidrogenul si oxigenul care se intalnesc si ia nastere un lucru nou, apa. Poti avea hidrogen, poti avea oxigen, dar daca ti-e sete acestea doua nu-ti vor fi de niciun folos. Poti avea oricat de mult oxigen, oricat de mult hidrogen, dar setea nu-ti va trece. Cand se intalnesc doua centre ia nastere un lucru nou. Lucrul acela nou e iubirea. Este exact ca apa. Setea multor, multor vieti e potolita. Devii deodata multumit. Acesta este semnul vizibil al iubirii; devii multumit, ca si cum ai fi obtinut totul. Nu mai ai nimic de obtinut acum; ti-ai atins scopul. Alt scop nu mai exista, destinul e implinit. Samanta a devenit floare – a ajuns la inflorirea deplina. Multumirea profunda este semnul vizibil al iubirii. Ori de cate ori cineva iubeste, el se afla intr-o stare de multumire deplina. Iubirea nu poate fi vazuta, dar multumirea, satisfactia profunda care-l inconjoara… fiecare respiratie a sa, fiecare miscare, insasi fiinta sa – multumita. Poate va suprinde sa auziti ca iubirea va face lipsiti de dorinte; dorinta insoteste nemultumirea. Doriti fiindca nu aveti.Doriti fiindca credeti ca daca ati avea un lucru, acela v-ar aduce multumire. Dorinta apare din cauza nemultumirii. Cand exista iubire si doua centre s-au intalnit si s-au dizolvat si s-au contopit, si cand ia nastere o calitate alchimica noua, multumirea isi face aparitia. E ca si cum intreaga existenta s-a oprit – nemiscare. Atunci momentul prezent e singurul moment. Si atunci poti spune: „Ah, prajitura asta e delicioasa”. Nici macar moartea nu inseamna nimic pentru un om care iubeste. Va spun asadar, iubirea va va face lipsiti de dorinte. Fiti netematori, abandonati fricile, fiti deschisi. Permiteti unui centru sa intalneasca centrul din voi. Veti renaste prin asta, o noua calitate a fiintei va fi creata. Calitatea aceasta a fiintei spune: „Acesta este Dumnezeu.” Dumnezeu nu e un argument, el e o implinire, un sentiment al implinirii. Poate ati observat ca atunci cand sunteti nemultumiti vreti sa negati divinitatea. Ori de cate ori sunteti nesatisfacuti, intreaga voastra fiinta vrea sa spuna: „Nu exista nimic dumnezeiesc.” Ateismul nu izvoraste din logica, ci din nemultumirea noastra. Se poate sa vii cu argumente rationale – asta e cu totul altceva. Se poate sa nu spui ca esti ateu fiindca esti nemultumit. Se poate sa spui: „Nu exista Dumnezeu si am dovezi.” Dar nu acesta este adevarul. Daca esti multumit, intreaga ta fiinta spune deodata: „Exista dumnezeire.” Brusc o simti. Intreaga existenta devine divina. Daca iubirea e prezenta, vei avea cu adevarat pentru prima data sentimentul ca existenta e divina si ca totul e o binecuvantare. Dar e mult de lucru ca sa se intample asta. Sunt multe de distrus inainte ca asa ceva sa poata aparea. Trebuie sa distrugi tot ceea ce ridica bariere in interiorul tau. Faceti din iubire o sadhana, o disciplina interioara. Nu-i permiteti sa fie doar un lucru frivol. Nu-i permiteti sa fie doar o ocupatie a mintii. Nu-i permiteti sa fie doar o satisfactie trupeasca. Faceti din ea o cautare interioara si luati-l pe celalalt ca pe un ajutor, ca pe un prieten. Daca ati auzit cate ceva despre tantra, atunci stiti ca tantra spune: daca poti gasi un partener, o prietena sau un prieten, o femeie sau un barbat care este gata sa se indrepte impreuna cu tine catre centrul interior, care e gata sa se indrepte impreuna cu tine catre piscul cel mai inalt al relatiei, atunci relatia aceasta va deveni meditativa. Atunci prin intermediul relatiei acesteia vei ajunge la relatia ultima. Atunci celalalt devine doar o usa. Am sa va explic. Daca iubesti pe cineva, va disparea treptat-treptat mai intai periferia persoanei respective, forma persoanei respective. Vii tot mai mult in contact cu ceea ce este lipsit de forma, cu launtricul. Incetul cu incetul, forma devine vaga si apoi dispare. Iar daca patrundeti mai in adancime, atunci chiar si individul acesta fara forma incepe sa se topeasca si sa dispara. Atunci se deschide ceea ce este dincolo. Atunci individul acela particular a fost doar o usa, o deschidere. Si prin intermediul persoanei iubite afli divinul. Din cauza ca nu putem iubi, avem nevoie de atatea ritualuri religioase. Acestea sunt substitute, si inca unele foarte sarace. E dificil sa fii in contact cu universalul. Acesta e atat de mare, de vast, atat de fara inceput, fara sfarsit – de unde sa incepi? Pe unde sa patrunzi in el? Individul e usa. Indragostiti-va. Si nu transformati relatia intr-o lupta. Faceti din ea o posibilitate ca celalalt sa intre adanc in voi, faceti din ea o invitatie. Permiteti-i celuilalt sa patrunda in voi fara sa-i puneti niciun fel de conditii si brusc celalalt va disparea si acolo va fi Dumnezeu. Daca iubitul sau iubita voastra nu poate deveni dumnezeiesc, dumnezeiasca, atunci nimic din lumea asta nu poate deveni dumnezeiesc. Atunci toata vorbaria voastra religioasa e degeaba. Se poate intampla cu un copil. Se poate intampla cu un animal, cu cainele vostru. Daca puteti fi in relatie profunda cu un caine, se poate intampla – cainele devine divin. Deci nu e nevoie neaparat de un barbat si de o femeie. Legatura dintre ei reprezinta una dintre sursele cele mai profunde ale divinitatii si aveti acces la ea in mod natural, insa se poate intampla in orice alte imprejurari. Elementul cheie este acesta: trebuie sa permiti celuilalt sa patrunda in tine pana in miezul tau cel mai launtric, pana la insasi baza fiintei tale. Dar noi ne amagim mereu. Noi credem ca iubim. Iar daca crezi ca iubesti, atunci nu exista nicio posibilitate ca iubirea sa apara – caci daca aceasta e iubire, atunci totul e inchis. Faceti eforturi proaspete. Incercati sa gasiti in celalalt fiinta adevarata, ascunsa. Nu luati pe nimeni ca fiind de la sine inteles. Fiecare individ este un asa de mare mister, incat daca patrundeti tot mai adanc si mai adanc in el, nu-i gasiti sfarsitul. Dar noi ne plictisim de celalalt – fiindca doar periferia, si mereu periferia… Citeam o povestire… Un barbat era foarte bolnav si a incercat tot felul de „patii”, dar nimic nu s-a dovedit de ajutor. Apoi s-a dus la un hipnotizator si acesta i-a dat o mantra pe care s-o repete in continuu: „Nu sunt bolnav.” Timp de cel putin cincisprezece minute dimineata si cincisprezece minute seara: „Nu sunt bolnav, sunt sanatos.” Si toata ziua, oriunde-si aducea aminte, repeta asta.In cateva zile a inceput sa se simta mai bine. Iar dupa cateva saptamani era complet refacut. Atunci i-a spus sotiei: „E un adevarat miracolt Sa ma duc oare la hipnotizatorul acesta ca sa infaptuiasca inca un miracol?… Fiindca in ultima vreme nu prea am apetit sexual si relatia sexuala aproape ca a incetat. Nu mai simt dorinta.” Sotia s-a bucurat si i-a spus: „Du-te” – fiindca era foarte frustrata. Omul s-a dus la hipnotizator. Cand s-a intors, sotia l-a intrebat: „Ce mantra, ce sugestie ti-a dat acum?” Omul nu i-araspuns. Dar dupa cateva saptamani apetitul sexual a inceputsa-i revina. A reinceput sa simta dorinta. Sotia lui era foarte nedumerita. Insista mereu cu intrebarea, dar barbatul radea si nu-i spunea nimic. Asa ca intr-o zi a incercat – dimineata, pe cand el era in baie si-si facea meditatia, isi rostea mantra timp de cincisprezece minute – a incercat sa traga cu urechea la ce spunea el. Iar el spunea: „Nu e sotia mea, nu e sotia mea, nu e sotia mea.” Noi luam oamenii ca fiind de la sine intelesi. Cineva e sotia ta – relatia s-a incheiat. Cineva e sotul tau – relatia s-a incheiat. Acum aventura nu mai exista. Celalalt a devenit un lucru, un articol de uz curent. Celalalt nu mai e acum un mister in care trebuie sa cauti, celalalt nu mai e nou pentru tine. Tineti minte, totul devine mort odata cu varsta. Periferia e intotdeauna veche, iar centrul e intotdeauna nou. Periferia nu poate ramane noua fiindca ea imbatraneste cu fiecare moment, se invecheste. Centrul e intotdeauna proaspat si tanar. Sufletul vostru nu e nici copil, nici om tanar, nici om batran. Sufletul vostru e pur si simplu etern proaspat. N-are varsta. Puteti experimenta in felul urmator: poate sunteti tineri, poate sunteti batrani, inchideti ochii si aflati. incercati sa simtiti cum e centrul vostru – batran? Tanar? Veti simti ca centrul nu e nici asa, nici asa. El e intotdeauna nou, el nu se invecheste niciodata. De ce? – fiindca centrul nu apartine timpului. In procesul timpului totul imbatraneste. Un om se naste – corpul a inceput deja sa imbatraneasca. Atunci cand spunem ca un copil e in varsta de o saptamana, asta inseamna ca o saptamana de batranete a patruns in copil. Copilul a petrecut deja sapte zile catre moarte, a incheiat sapte zile de cand a inceput sa moara. Se indreapta catre moarte – mai devreme sau mai tarziu va fi mort. Tot ceea ce intra in sfera timpului imbatraneste. Din momentul in care intra in timp deja imbatraneste. Corpurile voastre sunt batrane, periferia voastra e batrana. Nu puteti fi indragostiti vesnic de ea. Dar centrul va e intotdeauna proaspat, el e vesnic tanar. De indata ce sunteti in contact cu el, iubirea e o descoperire de fiecare clipa. Si atunci luna de miere nu se sfarseste niciodata. Daca se sfarseste inseamna ca n-a fost deloc o luna de miere – a fost doar o legatura intre doua cunostinte. Si un ultim lucru pe care sa-l tineti minte: in relatiile de iubire, voi dati intotdeauna vina pe celalalt daca ceva merge rau. Daca ceva nu se intampla asa cum ar trebui, celalalt e responsabil pentru asta. Atitudinea aceasta va distruge orice posibilitate de crestere ulterioara. Retineti ca voi sunteti intotdeauna responsabili pentru ce se intampla si astfel transformati-va. Abandonati acele trasaturi de caracter care va creeaza probleme. Faceti din iubire o transformare de sine. Asa cum se spune in cursurile pentru agentii de vanzari: „Clientul are intotdeauna dreptate.” Eu as vrea sa va spun: in lumea relatiilor si a iubirii, voi gresiti intotdeauna, celalalt are intotdeauna dreptate. Iar iubitii asa si simt de fiecare data. Daca exista iubire intre ei, ei simt intotdeauna ca: e ceva in neregula cu mine daca lucrurile nu decurg asa cum ar trebui. Si amandoi simt acelasi lucrut Atunci cresterea se produce, atunci centrele se deschid, atunci hotarele fuzioneaza. Dar daca crezi ca celalalt greseste, atunci te inchizi si-l faci si pe celalalt sa se inchida. Iar celalalt crede si el ca tu gresesti. Gandurile sunt molipsitoare. Daca crezi ca celalalt greseste, chiar daca n-o spui, chiar daca zambesti si arati ca nu te gandesti ca celalalt ar gresi – celalalt isi da seama din privirea ta, din gesturile tale, din expresia de pe fata ta. Chiar daca esti actor, un mare actor si poti sa-ti pui masca si sa simulezi in gesturi orice vrei, chiar si atunci inconstientul trimite in continuu semnale: „Gresesti.” Si cand spui ca celalalt greseste, celalalt incepe sa creada ca tu gresesti. Relatia se distruge in felul acesta si apoi oamenii se inchid in ei. Daca spui ca cineva greseste, persoana respectiva incepe sa se apere, sa-si ia masuri de precautie. Asta duce la inchidere. Tineti minte intotdeauna: in dragoste tu gresesti mereu. Si atunci se va deschide posibilitatea, iar celalalt va simti si el la fel. Noi dam nastere sentimentului din celalalt. Cand iubitii sunt apropiati, gandurile sar imediat de la unul la altul. Chiar daca nu rostesc nimic, chiar daca tac, ei comunica. Limbajul e pentru cei ce nu se iubesc. Pentru iubiti, tacerea e un limbaj suficient. Fara sa spuna nimic ei continua sa-si vorbeasca. Daca luati iubirea ca pe o sadhana, atunci nu spuneti ca celalalt greseste. Incercati doar sa aflati: undeva in voi ceva trebuie sa fie in neregula – si renuntati la acea neregula din voi. Va fi greu, fiindca va fi impotriva egoului. Va fi greu fiindca va va rani mandria. Va fi greu fiindca asta nu inseamna sa domini, sa posezi. Nu te va face mai puternic, ajutandu-te sa-l posezi pe celalalt. Atitudinea aceasta iti va distruge egoul – de aceea va fi greu. Dar distrugerea egoului e ceea ce se urmareste, acesta e scopul. Din orice directie vreti sa abordati lumea interioara – dinspre iubire, dinspre meditatie, dinspre yoga, dinspre rugaciune – indiferent ce cale alegeti, scopul e acelasi: distrugerea egoului, aruncarea egoului. Prin iubire lucrul acesta poate fi facut cu usurinta. Si intr-un mod atat de firesct Iubirea este religia naturala. Orice altceva are sa devina din ce in ce mai nenatural. Daca nu poti lucra prin intermediul iubirii, iti va fi greu sa lucrezi prin orice altceva. Nu va ganditi prea mult la vietile trecute si nu va ganditi prea mult la viitor. Prezentul e suficient. Nu va ganditi ca relatia vine din trecut – ea vine din trecut, dar nu va ganditi la asta fiindca atunci va veti complica situatia. Simplificati lucrurile. Ea intr-adevar continua – din vietile voastre trecute lucrurile au o continuitate, deci eu nu neg faptul acesta, dar nu va impovarati cu asta. Va continua in viitor, dar nu va ganditi la asta. Prezentul e mai mult decat suficient. Molfaiti prajitura si spuneti: prajitura aceasta e delicioasa. Nu va ganditi la trecut si nu va ganditi la viitor; acestea isi vor purta singure de grija. Nimic nu e discontinuu. Ati fost in relatii in trecut. Ati iubit, ati urat, v-ati facut prieteni si v-ati facut dusmani. Continuitatea aceasta exista mereu, fie ca stiti, fie ca nu, ea e mereu acolo. Dar daca incepeti sa fiti preocupati de ea veti rata momentul prezent. Ganditi asadar ca si cum n-ar exista trecut si ganditi ca si cum n-ar exista viitor. Momentul de fata este singurul care va este dat. Exploatati-l ca si cum momentul acesta ar fi totul. Comportati-va ca si cum momentul de fata e totul si gasiti o modalitate de a va transforma energiile intr-un fenomen al iubirii – exact in momentul de fata. Oamenii vin la mine si vor sa afle despre vietile lor trecute. Au avut vieti in trecut, dar lucrul acesta e irelevant. De unde interesul acesta? Ce-ai sa faci in privinta trecutului? Acum nu se mai poate face nimic. Trecutul e trecut si nu mai poate fi schimbat. Nu te poti intoarce. De aceea natura, in intelepciunea ei, nu-ti permite sa-ti amintesti vietile trecute; altminteri ai innebuni. Se poate sa fii indragostit de o fata. Daca devii deodata constient de faptul ca fata asta ti-a fost mama in viata de dinainte, lucrurile s-ar complica foarte tare. Si-atunci ce e de facut? Si daca fata respectiva ti-a fost mama in viata anterioara, te vei simti vinovat sa faci acum dragoste cu ea. Te vei simti vinovat si daca nu vei face dragoste cu ea, fiindca o iubesti. Iata de ce spun ca natura in intelepciunea ei nu-ti permite niciodata sa-ti amintesti vietile trecute – pana cand ajungi in punctul in care lucrul acesta poate fi permis. Cand devii atat de meditativ incat nimic sa nu te tulbure, atunci se deschid portile si toate vietile tale trecute iti stau inainte. Este un mecanism automat, cu toate ca uneori mecanismul nu functioneaza. Accidental se nasc copii care isi pot aminti, dar viata lor e distrusa. In urma cu cativa ani a fost adusa la mine o fata. Ea isi amintea ultimele doua vieti. Avea numai treisprezece ani la vremea aceea, dar daca te uitai in ochii ei acestia aratau de vreo saptezeci – fiindca ea isi amintea saptezeci de ani, doua vieti trecute. Corpul ii era de treisprezece ani, dar mintea ii era de saptezeci. Nu se putea juca impreuna cu alti copii, caci cum ar putea o femeie de saptezeci de ani sa se joace cu copiii? Vorbea si se comporta ca o femeie in varsta. Si era impovarata, temerile tuturor acelor ani erau in mintea ei. Isi amintea cu atata precizie, incat au putut fi gasite ultimele ei doua familii. Una era in Assam, cealalta in Madhya Pradesh. Cand a luat legatura cu familiile ei vechi, s-a atasat atat de mult de ele incat a aparut o problema: unde va locui acum? Le-am spus parintilor: „Lasati fata cu mine timp de cel putin trei saptamani. Am sa fac un efort s-o ajut sa uite, fiindca viata acestei fete va fi pervertita. Nu se poate indragosti denimeni – e prea batrana.” Batranetea are legatura cu memoria. Daca memoria se intinde pe o durata de saptezeci de ani, atunci te simti de saptezeci. Si parea atat de chinuita – fata, trasaturile, totul trada chin. Parea atat de bolnava in centrul ei – se simtea nefiresc, incomod. Totul parea in neregula. Dar parintilor le facea placere toata aceasta situatie, fiindca incepusera sa vina oameni si ziarele incepusera sa scrie despre asta. Le facea placere situatia. N-au vrut sa ma asculte, iar eu le-am spus: „Fata asta va innebuni.” N-au mai adus-o la mine dupa aceea. Dar dupa sapte ani au venit – fata innebunise. Mi-au spus: „Acum fa ceva” Le-am raspuns: „E imposibil sa mai fac ceva acum. Acum numai moartea ii va mai fi de ajutor.” Voi nu va amintiti din cauza ca v-ar fi greu sa faceti fata situatiei. Chiar si in viata asta faceti atata dezordine – cu amintirea mai multor vieti ati innebuni, pur si simplu. Nu va ganditi la asta. Nici nu are relevanta oricum. Ceea ce este relevant este sa fiti aici si acum si sa lucrati pe calea voastra. Daca o puteti face prin intermediul relatiei, e frumos. Daca n-o puteti face prin intermediul relatiei, atunci faceti-o in singuratate. Acestea sunt cele doua cai. Iubirea inseamna sa lucrezi pe calea relatiei. Iar meditatia: sa lucrezi in singuratatea ta. Iubirea si meditatia – acestea sunt cele doua cai. Simtiti care vi se potriveste. Apoi veniti cu toata energia voastra si mergeti pe calea respectiva. OSHO, Calea mea – calea norilor albi, Editura Mix

Misterul relatiei

Relatia este un mister. Si fiindca ea exista intre doua persoane, ea depinde de amandoua. De fiecare data cand se intalnesc doua persoane se creeaza o lume noua. Prin simpla lor intalnire ia fiinta un fenomen nou, care nu existase inainte, care nu existase niciodata pana atunci. Si prin intermediul acelui fenomen nou, ambele persoane se schimba si se transforma. Cand nu esti in relatie, esti ceva anume; dupa ce intri intr-o relatie devii imediat altceva. S-a intamplat ceva nou. Cand devine iubita, o femeie nu mai e aceeasi femeie. Cand devine tata, un barbat nu mai e acelasi barbat. Un copil se naste, dar noua ne scapa intru totul un lucru: in momentul in care se naste copilul, s-a nascut si mama. Aceasta n-a existat niciodata inainte. Femeia a existat, dar mama niciodata. Iar o mama reprezinta ceva absolut nou. Relatia e creata de voi, dar dupa aceea relatia va creeaza, la randul ei, pe voi. Doua persoane se intalnesc, aceasta inseamna ca doua lumi se intalnesc. Nu este un lucru simplu, ci unul foarte complex, cel mai complex. Fiecare persoana e o lume in sine, un mister complex cu un trecut lung si un viitor etern. La inceput se intalnesc doar periferiile. Dar daca relatia devine intima, capata profunzime, daca apropierea dintre cei doi creste, atunci centrele incep incetul cu incetul sa se intalneasca. Atunci cand centrele se intalnesc, ceea ce se petrece se numeste iubire. Cand se intalnesc periferiile, cei doi parteneri sunt cunostinte. Atingi persoana dinspre exterior, chiar de la linia sa de hotar, atunci e cunostinta. De multe ori incepeti sa va numiti cunostintele, iubiri. Atunci comiteti o eroare; intre tine si o cunostinta nu este iubire. Iubirea este foarte rara. Ca sa intalnesti o persoana in centrul sau trebuie sa treci tu insuti printr-o revolutie, fiindca daca vrei sa intalnesti o persoana in centrul ei va trebui sa permiti persoanei aceleia sa ajunga si ea in centrul tau. Va trebui sa devii vulnerabil, absolut vulnerabil, deschis. E riscant. Sa permiti cuiva sa ajunga in centrul tau e riscant, periculos, fiindca nu stii niciodata ce-ti va face persoana respectiva. Si odata ce ti-a cunoscut toate secretele, odata ce a iesit la iveala ceea ce tineai ascuns, odata ce esti expus complet, nu stii niciodata ce va face persoana cealalta. Exista frica, de aceea nu ne deschidem niciodata. Suntem doar cunostinte si noi credem ca s-a produs iubirea. Periferiile se intalnesc si noi credem ca noi ne-am intalnit. Tu nu esti periferia ta. In realitate, periferia este granita ta, este doar gardul care te imprejmuieste; nu te reprezinta pe tine. Periferia este locul pana unde esti tu si de unde incepe lumea. Se poate ca chiar si soti si sotii care au trait impreuna ani multi sa fie doar cunostinte. Se poate sa nu se fi cunoscut unul pe celalalt. Si cu cat traiesti mai mult impreuna cu cineva, cu atat uiti complet ca centrele au ramas necunoscute. Primul lucru care trebuie stiut este, deci, acesta: nu luati relatiile dintre cunostinte drept iubire. Puteti sa faceti dragoste, puteti sa aveti o relatie sexuala, dar sexul este si el tot periferic. Pana cand nu se intalnesc centrele, sexul nu este decat o intalnire dintre doua corpuri, iar o intalnire dintre doua corpuri nu este intalnirea dintre voi. Sexul ramane si el tot o relatie intre doua cunostinte – o relatie fizica, trupeasca, totusi doar o relatie intre cunostinte. Poti permite cuiva sa patrunda in centrul tau doar atunci cand nu ti-e frica, atunci cand nu esti temator. Asadar eu va spun ca exista doua feluri de a trai. Unul, orientat catre frica si altul, orientat catre iubire. Modul de viata orientat catre frica nu va poate niciodata conduce spre relatii profunde. Ramaneti tematori, iar celuilalt nu-i este permis sa patrunda pana in miezul vostru. Ii permiteti celuilalt sa intre pana intr-un punct, dupa care apare zidul si totul se opreste aici. Persoana orientata spre iubire este persoana religioasa. Persoana orientata spre iubire este aceea careia nu-i e frica de viitor, careia nu-i e frica de rezultat si de urmari, care traieste aici si acum. Asta e ceea ce-i spune Krishna lui Arjuna in Gita: nu-ti bate capul cu rezultatul. Mintea orientata spre frica procedeaza asa. Nu te gandi la ce se va intampla drept consecinta. Fii, pur si simplu, aici si actioneaza total. Nu calcula. Un om orientat spre frica intotdeauna calculeaza, planifica, face aranjamente, isi ia masuri de siguranta. In felul acesta, toata viata lui e pierduta. Daca te poti afla in momentul acesta, in momentul acesta prezent, in plenitudine, doar atunci poti iubi. Iubirea e o inflorire rara. Ea are loc doar cateodata. Milioane si milioane de oameni traiesc cu atitudinea falsa de iubiti. Ei cred ca iubesc, dar asta e numai o parere a lor. Iubirea este o inflorire rara. Uneori are loc. E rara fiindca se poate produce doar atunci cand nu exista frica, niciodata inainte. Aceasta inseamna ca iubirea ii poate aparea doar unei persoane foarte profund spirituale. Cunostinta pot lega toti, sexul e posibil pentru toti, dar nu si iubirea. Cand nu ti-e frica, nu ai nimic de ascuns; atunci poti fi deschis, atunci poti retrage toate limitele si atunci il poti invita pe celalat sa patrunda pana in miezul tau cel mai intim. Si retineti, daca permiti cuiva sa patrunda adanc in tine, celalalt iti va permite sa patrunzi in el, fiindca atunci cand permiti cuiva sa patrunda in tine ia nastere increderea. Cand tie nu-ti e frica, celalalt devine netemator. In iubirea voastra, frica e mereu prezenta. Sotului ii e frica de sotie, sotiei ii e frica de sot. Iubitilor le e intotdeauna frica. Atunci la mijloc nu e iubire, la mijloc e un aranjament intre doua persoane tematoare care depind una de cealalta, care se lupta, se exploateaza, se manipuleaza, se controleaza, se domina, se poseda – dar nu e iubire. Daca poti permite iubirii sa apara, atunci nu mai e nevoie de rugaciune, nu mai e nevoie de meditatie, nu mai e nevoie de nicio biserica, de niciun templu. Daca iubesti poti sa uiti cu totul de Dumnezeu, fiindca prin iubire iti va fi aparut totul: meditatia, rugaciunea, Dumnezeu, totul iti va fi aparut. La asta se refera Iisus atunci cand spune ca iubirea e Dumnezeu. Dar iubirea e dificila; trebuie sa fie depasita teama. Si aceasta este ciudatenia, ca voua va e atat de frica fara sa aveti nimic de pierdut. Kabir a spus undeva: ma uit la oameni; le e atat de frica, dar eu nu vad de ce – fiindca nu au nimic de pierdut. Spune Kabir: ei sunt asemenea cuiva care sta gol dar nu se duce niciodata sa faca baie in rau, fiindca ii e frica – unde o sa-si usuce hainele? Aceasta este situatia in care va aflati – goi, fara haine, dar intotdeauna temandu-va pentru hainele voastre. Ce aveti de pierdut? Nimic. Trupul acesta va va fi luat de moarte. Inainte sa va fie luat de moarte, dati-l iubirii. Tot ceea ce aveti va va fi luat. Inainte sa va fie luat, de ce sa nu impartasiti ceea ce aveti? Acesta este singurul mod de a avea ceva. Daca poti impartasi si poti oferi, tu esti stapanul. Iti va fi luat, nu exista nimic pe care sa-l poti detine vesnic. Moartea va distruge totul. Asadar, daca ma urmariti cum trebuie, lupta care se da este intre moarte si iubire. Daca poti sa oferi, atunci nu va mai exista moarte. Inainte sa-ti fie luat ceva, tu il vei fi dat deja, tu il vei fi oferit in dar. Nu poate exista moarte. Pentru cel care iubeste nu exista moarte. Pentru unul care nu iubeste, fiecare moment este o moarte, pentru ca in fiecare moment ii este smuls ceva. Trupul dispare, il pierde cu fiecare clipa. Si apoi va veni moartea si totul va fi nimicit. Ce este frica aceasta? De ce iti este atat de mare teama? Chiar daca se afla totul despre tine si esti o carte deschisa, de ce sa-ti fie frica? In ce fel poate sa-ti faca asta rau? Acestea sunt doar niste conceptii false, doar niste conditionari pe care ti le-a dat societatea – ca trebuie sa te ascunzi, ca trebuie sa te pui la adapost, ca trebuie sa fii totdeauna intr-o atitudine razboinica, fiindca toti iti sunt dusmani, toti sunt impotriva ta. Nu e nimeni impotriva ta. Chiar daca simti ca e cineva impotriva ta, nici macar acel cineva nu e impotriva ta – fiindca fiecare om e preocupat de el insusi, nu de tine. N-ai de ce sa te temi. Lucrul acesta trebuie inteles pentru ca o relatie adevarata sa poata avea loc. Nu ai de ce sa te temi. Meditati pe marginea acestui lucru. Si apoi permiteti-i celuilalt sa intre inauntrul vostru, invitati-l pe celalalt sa intre inauntrul vostru. Nu creati nicio bariera nicaieri; deveniti un pasaj totdeauna deschis, fara incuietori, fara usi in drum spre voi, fara usi inchise in drum spre voi. Atunci iubirea e posibila.