Sigur că suntem fiinţe intuitive, nu?
Dar cumva, în condiţionarea noastră, se pare adesea că am fost antrenaţi să ne bazăm pe un soi de gândire secvenţială...
...Să înţelegem cum stau lucrurile şi să tratăm viaţa ca şi cum ar fi o strategie.
Trebuie să trăieşti viaţa după o strategie, trebuie să lucrezi, să planifici...
Sunt oameni care, dacă există un calendar pentru anul 2015, deja este plin.
Ei ştiu exact ce o să facă pe 20 august 2025, sau mai ştiu eu...
Există tendinţele astea, ştii?
Aşadar... Lucrul pe care va trebui să îl faci este să ajungi pur şi simplu să recunoşti clar ce anume e aici. După cum am spus, ăsta e un corp muritor, dar în el locuieşte o fiinţă nemuritoare. Şi în acest corp, se pare că jocul ei este să se recunoască pe sine. Ştii? Pentru că strânge nişte condiţionări, nişte idei despre sine şi se consideră a fi ceva limitat.
Iar prin experienţele din viaţă, ea revine la cunoaşterea de sine iniţială. Odată ce acest lucru îţi va fi devenit clar, toate îndoielile, toate fricile vor dispărea.
Vei vedea viaţa ca pe o binecuvântare, în fiecare clipă. În fiecare clipă. Vei avea această atitudine.
Dacă totul culminează aici, dacă nu merge mai departe de această zi, de această clipă, e ok.
E destul de bine aşa cum e.
Nu să aştepţi să ajungă la un soi de proiecţie, o stare proiectată, despre care crezi tu că da, am vrut să fiu aşa.
Şi în asta e libertate.
Şi aici aveţi oportunitatea să ajungeţi să recunoaşteţi acest lucru.
Tot ce vorbesc eu, despre asta este.
Nu mai puţin decât asta. Totul, totul.
Pentru că e atât de mult... Aşa de multe lucruri pot să îţi implice mintea, să te duci în diferite domenii, cum fac asta, cum fac asta...
Eu vin şi vă spun doar să aflaţi cine sunteţi.
Aflaţi ce anume locuieşte în acest corp.
Şi odată ce aveţi acest imbold, întregul univers vă ajută.
Aşa mă simt eu.
Când m-am întors acasă din India, anul trecut, cumva...
Cumva m-am aşezat pe canapeaua vieţii şi am avut încredere, în sfârşit.
Şi dintr-o dată, e aşa de uşor!
Da, e super-uşor!
E super-uşor, pentru că, într-un fel, îţi dai seama că te mişti prin viaţă fără niciun plan.
Pentru că planurile conţin uneori un pic de gust de frică.
Dar atunci când eşti din nou în casa ta naturală, în casa ta şi în sinele tău, atunci n-o să mai ai nevoie de cârje, de...
Ceva devine aşa de proaspăt şi e atâta spaţiu, aşa de mult spaţiu...
Şi există o încredere naturală, o recunoaştere, că tot ce e necesar apare spontan, pentru a îndeplini nevoile momentului, oricare ar fi ele.
Şi vezi asta. Chiar o vezi.
Şi atunci, cumva, ceva se relaxează în această încredere mai profundă că...
Nu trebuie să planific nimic - şi ce uşurare!
Ce uşurare!
Vezi tu, vine ceva...
Normal că tot va trebui să îţi foloseşti mintea pentru unele lucruri.
Şi pentru lucrurile practice...
Şi ca să te gândeşti, poţi să gândeşti...
Poţi să ai gânduri. Dar acum nu îţi e frică de ele, vezi tu? Pentru că nu ai niciun fel de confuzie psihologică cu privire la gânduri. Şi atunci eşti liberă cu ele.
Vezi că şi maeştrii stau şi îşi citesc ziarul aşa, şi râd şi aşa mai departe... Dar ei nu absorb lucrurile chiar în acelaşi fel.
Nu alimentează vreun tipar de frică, nu proiectează - ce o să se întâmple, dacă se întâmplă asta... Ei nu gândesc deloc aşa.
Şi ca urmare, ei sunt cei mai buni cititori de ziare. Cred că, în sfârşit, mi-am lăsat mintea să ia locul doi, când m-am întors acasă.
Şi dacă mă găsesc într-un mediu în care ştiu, intuitiv, că nu îmi place la un anumit nivel, sau simt cumva că nu e bun pentru mine, de obicei, mintea mea ar fi spus:
"Oh, dar trebuie să rămâi! Ar fi nepoliticos să pleci! Trebuie!"
Dar acum, pur şi simplu plec. Nu, nu e pentru mine. Deci, sunt foarte recunoscătoare.
Mult mai liberă, sigur.
Sigur.
Pur şi simplu pleacă. Nu e nevoie să faci niciun fel de criminalistică pe propria-ţi gândire.
Pur şi simplu mergi mai departe.
Mooji.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu